Una dintre problemele cele mai grave cu care se contruntă marile oraşe este prezenţa rozătoarelor, şoareci, dar, în special, şobolani. Aceste mamifere respingătoare produc o mulţime de pagube, de la transmiterea diverselor boli până la distrugeri de bunuri, fie că e vorba de mobilă, de carţi, de fire electrice sau chiar de structuri de construcţie făcute din lemn.

Rozătoarele au doar 2 obiective: să caute hrană şi să îşi facă un cuib într-un loc cât mai izolat. Aceste două activităţi le fac să ajungă chiar şi în cele mai mici spaţii. Prezenţa lor în marile oraşe e explicabilă, având în vedere că rozătoarele au însoţit omul încă de la apariţia agriculturii, deoarece au găsit în permanenţă o sursă de hrană. A fost firesc deci ca şobolanii să îl urmeze pe om şi în mediul urban, unde au găsit suficient spaţiu pentru a-şi face cuiburi şi hrană în cantităţi uriaşe. Aşezările urbane, în plus faţă de cele rurale, produc şi o cantitate enormă de deşeuri, o sursă nelimitată de hrană pentru rozătoare, care nu sunt animale pretenţioase. Pe lângă gunoaiele menajere care sunt aruncate la ghene sau la pubelele aflate peste tot în oraş, şobolanii găsesc hrană şi în apropierea blocurilor, unde iubitorii de animale lasă resturi alimentare pentru câini şi pisici comunitare. E o invitaţie la masă pentru şoareci şi şobolani care se obişnuiesc să vină astfel în preajma blocurilor şi îşi fac culcuş în subsoluri, mai aproape de sursă de hrană.

Un alt motiv pentru care rozătoarele se înmulţesc necontrolat în mediul urban este lipsa aproape totală a prădătorilor. Singurele care se hrănesc cu şoareci şi şobolani sunt păsările de pradă, pisicile şi nevăstuicile. Evident, în marile oraşe – cel puţin în Europa – nu prea sunt păsări de pradă pe străzi… Iar pisicile comunitare sunt prea puţine şi oricum nu vor prinde decât cel mult câtiva şoareci.

Dacă la asta mai adăugăm şi faptul că o femelă de şobolan naşte între 8 şi 10 pui odată şi poate avea de la 5 la 10 naşteri pe an, putem calcula că un cuplu de şoareci are între 40 si 100 de urmaşi anual. Şi deşi durata de viaţă a unui şoarece sau şobolan este în medie de 1-2 ani, la capătul acestei perioade, alte câteva sute de şobolani îi iau locul. Iată de ce municipalităţile au o mare problemă pentru a reduce măcar numărul uriaş de rozătoare. Cele mai simple metode de a scăpa de şobolani ţin în primul rând de curăţenie. Un sistem organizat de gestionare a deşeurilor, integrat cu un centru de reciclare şi gropi de gunoi ecologice, va aduce un plus de curăţenie în marile oraşe. Renunţarea la hrănirea câinilor vagabonzi – prin amendarea celor care hrănesc animalele şi ridicarea maidanezilor de pe străzi va mai reduce din şansele şobolanilor de a găsi hrană. Alte metode folosite sunt campaniile de deratizare – prin împrăştierea de substanţe toxice pe străzi sau în subsolurile clădirilor – care duc la lichidarea fizică a şobolanilor. În plus, în zonele în care se acumulează deşeuri – rampe de gunoi sau pubele – se amplasează aparate anti-rozătoare care sunt extrem de eficiente şi ţin la distanţa musafirii nepoftiţi. Aceste dispozitive emit ultrasunete cu o frecvenţă care nu e deranjantă pentru om, dar care e neplăcută pentru rozătoare şi le fac să se îndepărteze de zona în care emite aparatul. Aceste aparate sunt foarte utile în locuinţe sau curţi, deoarece au o rază de acţiune de câteva zeci de metri, iar cele mai performante acoperă chiar şi 500 de metri pătraţi.

Articolul Cauzele apariţiei rozătoarelor în marile oraşe apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here