Călin Popescu Tăriceanu a făcut un salt mortal. A renunțat la poziția de președinte al Senatului. La statutul de prezidențiabil. Și la alianța cu PSD. A rămas fără niciun grup parlamentar la Cameră și la Senat. Și cu un partid din care au plecat mulți, luați la bucată de PSD. Ații au fost dați afară cu concursul de Chițoiu-piază rea. În plus, ALDE Europa i-a interzis să mai foloseasă numele. Un nou brand, o nouă cheltuială. Iar bomboana pe colivă este că a ajuns sută la sută la mâna lui Victor Ponta. Liderul ALDE pare o pisică alunecată de pe acoperiș. Dar totuși cade în picioare. Atâta timp cât vrea și Victor Ponta.
Dar mai există și alte câteva realități, pe care o analiză lucidă trebuie să le ia în calcul. Până la urmă, canibalizat sau nu de Victor Ponta, care tocmai i-a oferit lui Tăriceanu o portiță pentru a-și reface grupurile parlamentare, alianța Pro România-ALDE își conservă rolul de balama în bătălia politică. Fără Ponta și Tăriceanu, niciuna dintre părți nu poate face în Parlament o majoritate calificată. Fără Ponta și Tăriceanu, PSD nu poate fi scos de la guvernare înaintea alegerilor parlamentare din 2020, iar opoziția nu-și poate forma o majoritate în vederea investirii unui Executiv. În această marjă, îngustă, dar fermă, se joacă două mari scenarii politice. Care sunt acestea?
Să pornim de la premiza cât se poate de corectă că, beneficiind de susținerea tuturor partidelor din opoziție, inclusiv Pro România și ALDE, opoziția poate da jos Guvernul printr-o moțiune de cenzură. De altfel, în acest moment, liberalii se laudă că au strâns numărul de semnături care exprimă majoritatea absolută, respectiv cifra magică 233. Nu se putea ajunge aici fără ALDE și Pro România. Aceasta situație generază două eventualități. Prima, că nu toți ce care au semnat vor vota și atunci Guvernul nu cade. În acest scenariu, Ludovic Orban își poate pune coada între picioare și mai așteaptă. Are însă scuza că a încercat. Și că a fost trădat. A doua situație posibilă este ca la moțiune să voteze toți cei care au semnat. Guvernul cade, dar nu imediat. Va lucra cu frâna trasă, cu un premier amputat, până se termină prezidențialele. După care va fi încercată crearea unei majorități, de astă dată nu cu scopul de a dărâma un Guvern, pentru că acesta, teoretic, a fost dărâmat, ci pentru a instala în Palatul Victoria un alt Guvern, cu o susținere majoritară. Va fi minutul de aur al lui Victor Ponta și răsplata acestuia pentru că îl menține în viață prin transfuzii pe Călin Popescu Tăriceanu.
Prin urmare, coaliția condusă de Victor Ponta după dărâmarea Guvernului, dacă acesta se produce, are două opțiuni. a) Să formeze o nouă majoritate alături de PSD, dar fără Viorica Dăncilă. b). Să formeze o nouă majoritate, alături de partidele din opoziție, dar fără Ludovic Orban.
În primul scenariu, Victor Ponta îi va cere PSD-ului un preț usturător. Probabil patru-cinci locuri în Guvern. Iar ALDE va supraviețui cu Tăriceanu în frunte. Și cu o altă denumire. În cel de-al doilea scenariu, alianța condusă de Victor Ponta va respinge în Parlament Guvernul propus de Ludovic Orban. Dar va vota un al doilea Guvern al opoziției. Fără Orban. Și în schimbul unor avantaje consistente.
În ambele variante sintetizate mai sus, pentru dizidenții ALDE viitorul nu va mai fi ce a fost odată. În ambele variante, Tăriceanu cade în picioare. Fie se întoarce triumfător în alianța cu PSD. Arătând că toate condițiile sale au fost îndeplinite. Chiar dacă se așează la rând după Victor Ponta. Fie, tot împreună cu Ponta, susține o guvernare a actualei opoziții. Și de această dată, dizidenții sunt sacrificați de ambele tabere. Pentru că acești dizidenți, care nu au reușit să aducă majoritatea absolută în tabăra PSD, nu vor mai fi interesanți nici pentru putere și nici pentru Opoziție.
Iată așadar două scenarii posibile din care tandemul Ponta-Tăriceanu iese în câștig. În timp ce dizidenții ALDE pierd pe toată linia. În analiza de mâine voi explica de ce Ludovic Orban pierde din toate pozițiile, dacă va încerca să ia cu asalt Palatul Victoria.
Sorin Rosca Stanescu