Pe scena politică românească, personajele controversate vin și pleacă, dar unele reușesc să rămână suficient de mult pentru a trezi neliniști legitime. Un astfel de exemplu este Călin Georgescu, candidatul la președinție autoproclamat salvator al României, dar ale cărui viziuni pentru țară par mai degrabă extrase dintr-un manual de supraviețuire al extremei drepte. Într-un context global marcat de tensiuni, cum ar arăta România dacă acest personaj ar ajunge să ne conducă? Adevăratul Călin Georgescu ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri.
Suveranism cu aromă de izolare
Călin Georgescu a devenit cunoscut pentru declarațiile sale despre „adevărata suveranitate” a României, sugerând că țara ar trebui să „revină la valorile strămoșești”. Cât de tentantă pare această retorică, realitatea e cu totul alta: într-un discurs care flirtează periculos cu dezinformarea, Georgescu sugerează o Românie izolată de partenerii săi internaționali. NATO? O umbrelă de siguranță care, în viziunea sa, ar trebui abandonată pentru a-i face loc unei utopii geopolitice în care România decide singură în fața furtunilor globale.
Dar ce ar însemna aceasta în practică? Într-o Europă divizată, unde Rusia se află în căutare de noi oportunități de influență, o România ieșită din NATO ar fi un prânz gratuit pe o tavă de argint. Cine ar mai garanta integritatea teritorială a țării sau siguranța sa economică? Aparent, răspunsul ar fi „spiritul național”.
Economia după „planul Georgescu”
Planul de guvernare al lui Călin Georgescu, dacă poate fi numit așa, conține puncte care oscilează între absurd și utopic. De la un soi de economie autarhică ruptă de globalizare până la ideea că România ar putea prospera ignorând investițiile străine, totul pare să fie o rețetă pentru haos. Sub pretextul suveranismului economic, Georgescu propune să înlocuiască interdependența internațională cu o versiune idilică a agriculturii de subzistență. Iar pentru companiile multinaționale? Ușa ar fi larg deschisă… către ieșire.
O națiune pierdută între promisiuni și incertitudine
Poate cel mai îngrijorător aspect al viziunii sale este atitudinea ambiguă față de identitatea românilor. Georgescu vorbește despre „renaștere națională”, dar cuvintele sale ascund un curent extrem de periculos, care amenință coeziunea socială și stabilitatea internă. Ce fel de viitor ar putea avea o Românie condusă de un președinte care ignoră provocările reale în favoarea unor utopii periculoase?
În concluzie, adevăratul Călin Georgescu nu este altceva decât un amestec de nostalgie nefundamentată, suveranism radical și o retorică dezbinătoare. Dacă ar ajunge vreodată să conducă România, ar transforma țara într-un experiment periculos, cu consecințe de neimaginat pentru siguranța națională, economia și bunăstarea oamenilor. De ce Ucraina și nu România? Poate pentru că vecinii noștri știu să-și prețuiască partenerii strategici, în timp ce Georgescu pare hotărât să transforme parteneriatul în vulnerabilitate.
