În interviul acordat HotNews.ro, actorul Vlad Ivanov, protagonist în „La Gomera”, de Corneliu Porumboiu, povestește printre altele cum echipa filmului a luat masa cu Alain Delon și Salma Hayek, dar și despre cum jurnaliștii străini îl fluieră prin Cannes. Tot azi a fost și conferința de presă a filmului. „E bine că „La Gomera” e la Cannes, pentru că e film românesc și un film vorbit în română se distribuie greu peste hotare”, a spus Corneliu Porumboiu.
Vlad Ivanov nu e la primul covor roșu la Cannes, dar a avut la fel de multe emoții aseară, când „La Gomera” a avut proiecția de gală, iar publicul a fluierat admirativ. Se pare că filmul va lansa o modă cu fluieratul, el folosind limbajul fluierat el Silbo, folosit pe insula Gomera din Canare de sute de ani.
Interviul a avut loc pe terasa presei din Palais des Festivals, care e destul de animată în timpul zilei (iar mie mi-a tremurat mâna de la atâtea cafea).
Interviu Vlad Ivanov:
Corneliu Porumboiu: Influențele au venit mai ales din zona filmului noir clasic
La conferința de presă de azi s-au aflat în fața jurnaliștilor regizorul și scenaristul Corneliu Porumboiu, actorii Vlad Ivanov, Catrinel Marlon și Francisco Correa, precum și producătoarea Patricia Poenaru.
Iată cele mai interesante declarații:
Corneliu Porumboiu:
- E bine să fim în Cannes, pentru că e un film românesc și e foarte greu pentru un film vorbit în română să fie distribuit peste hotare, iar Cannes-ul e cel mai important festival din lume, cu cea mai mare piață de filme. Asta mă ajută și cu acest proiect, dar și cu proiectul următor.
- În geneza filmului mai întâi a fost limbajul fluierat de pe insula La Gomera, pe care l-am descoperit văzând un reportaj la televizor, iar pe urmă personajul interpretat de Vlad Ivanov în „Polițist, adjectiv”, deoarece m-am întrebat ce s-ar întâmpla cu el 10 ani mai târziu.
- Influențele au venit mai ales din zona filmului noir clasic, pentru că personajele filmului se ascunde de fapt în spatele unor roluri. Am revăzut, printre altele, „The Big Sleep”, „The Double Identity”, „The Third Man”, „Gilda”, dar și „Notorious”.
- Am adăugat multă muzică la montaj – am editat timp de șase luni, iar prima variantă de montaj avea cu 30 de minute mai mult. De pildă, aria „Belle nuit ô nuit d’amour” (n.red. din „Povestirile lui Hoffman” de Offenbach) a fost aleasă înainte, împreună cu alte piese alese dpdv dramaturgic.
- Primul draft avea mai mult umor și mai mult dialog. Cred că am scos patru sau cinci scene cu câte trei, patru minute de dialog. Îmi place să scriu dialoguri, dar la montaj am decis să păstrez un anumit ritm și să pun mai multe piese muzicale pentru a păstra acest ritm.
- Decorul a fost folosit acum 10 ani și se găsește pe un mare studio din București, azi nefolosit (n.red. Buftea).
- Am aflat de Gardens by the Bay din Singapore de pe YouTube. Avem în film grădina mamei, grădina de pe insulă, așa că am vrut la final o grădină mai futuristă.
Vlad Ivanov:
- Am fost norocos pentru că l-am ajutat pe Cornel să facă castingul celorlalți actori, ceea ce mi-a permis să discut mai mult cu el despre personaj. Faptul că actorii erau foarte diferiți mi-a permis să mă gândesc mai mult și să-mi dau seama că în 10 ani personajul meu nu ar trebui să fie diferit de cel care era în „Polițist, adjectiv”.
- Personajul meu trebuia să-și mențină tensiunea în film. Mi-a plăcut că se uită înăuntrul lui, dar această tensiune e greu de susținut pe tot parcursul filmului.
- Cea mai grea scenă a fost cea din ocean, la 2-5 grade, filmată de directorul de imagine Tudor Mircea în echipament de scuba diving.
Catrinel Marlon:
- Pentru mine a fost un pic mai greu pentru că am început cariera de actriță în Italia, iar acesta a fost primul meu casting pentru un film în Romania, țară pe care am părăsit-o acum opt ani. Cel mai mult m-a impresionat premiera de ieri, când am văzut filmul prima dată. Cred că a fost pentru prima dată în istoria cinematografului când spectatorii au fluierat admirativ, și nu depreciativ.
- Nu mi-a fost greu să joc o femeie fatală pentru că fața și corpul m-au ajutat – asta e realitatea, dar personajul e mai mult de atât. Gilda e o femeie puternică. Atunci când Cornel mi-a spus că personajul se numește Gilda, l-am întrebat dacă trebuie să fie ca cel jucat de Rita Hayworth (n.red. din filmul cu același titlu de Charles Vidor, 1946).
- Pentru mine cea mai grea scenă a fost cea din Singapore, pentru că trebuia să ne sincronizăm cu spectacolul de acolo și aveam doar 30 de minute de filmare și mii de oameni în jur. Am studiat concertul timp de câteva ore înainte, iar seara am filmat.
Patricia Poenaru:
- A fost un film greu de făcut pentru că filmarea era complicată și cheltuielile peste ce ne permiteam. Am început finanțarea în 2016. Inițial am vrut să filmăm în 2017, dar am tot împins filmarea până în primăvara lui 2018.
