Uncategorized

“Omul care l-a permit pe biciul Securității din închisoarea Aiud pleacă din Grupul (de reflecție) de Dialog Social?”

Published

7 ani ago

octombrie 3, 2019

Ceeeeeee? Liiceanu a demisionat din Grupul de Dialog Social? Omul care l-a permit pe biciul Securității din închisoarea Aiud pleacă din Grupul (de reflecție) de Dialog Social? Aflu că Liiceanu s-a luat cu GDS-ul de la niște chestii juridice. Într-o bârfă care seamană cu turnătoriile la securitate ale lui Isărescu de dinainte de 1989 desfășurată pe 11 pagini, Liiceanu acuză competența unui ,,Neo-Păturică” ,,care explică cu competența lui juridică de doi bani, că avem cvorum, când de fapt nu aveam, că membrii neînregistrați sunt membri cu drepturi depline, când de fapt nu erau, că ce dacă nu ne-am ținut adunările generale de ani de zile… Pe scurt, sabotând exigența de legalitate a Grupului”. Domnu’ Liiceanu, iar ați fost îb birou la Valeriu Stoica? Cum care Liiceanu? Cum care Valeriu Stoica? Acest Liiceanu, despre care îmi permiteam în urmă cu aproape 2 ani să îl descifrez drept ,,caz”, precizeaza analistul Radu Teodor Soviani:

In urma cu aproximativ o luna ma roaga cineva sa intru pe blogul lui Marian Nazat sa citesc cea mai recenta postare si sa ii spun ce parere am.

Articolul se numea ,,Iarasi despre lichele”

L-am citit cu sufletul la gura, nu numai pentru ca reprezenta un capitol scris dar neinclus în excelenta carte ,,Mai sunt judecatori la Berlin” a fostului Presedinte ASF Dan Radu Rușanu. Ci pentru ca in primul rand, în calitate de purtător de cuvânt al ASF, am trait ,,la fața locului” abuzurile la care a fost supus Dan Radu Rușanu. Iar in al doilea rand pentru că este un capitol excelent scris: chiar de la început vine cu o dezvăluire senzațională:

,,Pe la începutul anului 2000, m-a sunat Valeriu Stoica, pe atunci ministru de stat si ministrul justitiei, și m-a rugat să-l primesc pe maestrul Gabriel Liiceanu, care avea o mică problemă, și să încerc să-l ajut în rezolvarea ei.” – scrie Dan Radu Rușanu în capitolul conceput dar neinclus in carte.

Pentru mine asta este dezvăluirea: Ministrul de stat și Ministrul Justiției al epocii – Valeriu Stoica, obișnuia să intervină la terți și să își folosească influența.

Dacă o făcea cu sau fara avantaje personale, rămâne de documentat. Însă în urma acestei dezvăluiri îmi pun legitim întrebarea: este posibil ca fostul Ministru al Justiției, Valeriu Stoica să își fi traficat influența și în calitate de ministru al justiției nu doar ca șef de partid? Să își fi folosit influența și la nivel de judecători/procurori/etc? Și răspunsul pe care mi-l dau deocamdată nedocumentat este că dacă a intervenit, ca ministru al justiției și șef PNL în cazuri precum Liiceanu, nu ar fi avut nicio jenă să o facă și în alte părți. Nici atunci, nici acum. Rămâne de documentat.

Un scurt intermezzo:

Vă reamintesc că genul asta de prezumtive intervenții, perfect actual și în anul de grație 2017 din perspectiva intervențiilor prin avocați, este documentat în arhiva SIPA, cea care e pe cale să fie desecretizată.

Unghiul meu de vedere referitor la desecretizarea arhivei SIPA a fost că în primul rând nu ar fi o lovitură pentru terminatiile corupte ale sistemului care imbraca haina de judecator, dar mai ales pentru mafia instituțională formată din avocați și grefieri care trasează culoarul către complete corupte falsificand repartizarea aleatorie și care, prin legături oculte sau legate de fosta Securitate, reușesc astfel să dirijeze dosare la acei judecători corupți.

In aceasta interpretare este oportun sa va reamintesc faptul ca unul dintre cei mai vocali avocați foarte improbabil sa nu fie prezenți în arhiva SIPA, vocal împotriva desecretizării, a fost Valeriu Stoica. Un altul a fost Klaus Iohannis, probabil sfătuit de aparatorul său în dosarul cu escrocheriile de case, întrucât cunoștințele lui Iohannis despre științe juridice sunt nule, așa cum am scris aici:

,,Arhiva SIPA o pata pe obrazul justitiei romane!”. Cu semn de exclamare, Tudorel Toader face azi inca un pas istoric în desecretizarea arhivei SIPA.

Faptul că intervențiile prin avocați cu intrare la ofițeri SRI, polițiști judiciari, procurori și chiar judecători sunt actuale, îmi este certificat cu grad ridicat de certitudine chiar azi, prin ancheta penală a DIICOT în cazul Mihai Lucan și prin însemnările medicului din jurnalul său:

,,Trebuie să găsesc un avocat din Bucureşti, unul care să strângă poliţişti, procurori, judecatori, oameni puternici în jurul meu. Să fie scutul meu. Să afle tot. Să ştie tot. Să fie câini loiali cu colţi ascuţiţi. Să nu mă zgârcesc. Trebuie să aflu cine e acest băiat (procurorul de caz). Ştie prea multe despre mine. Să nu uit să întreb ce hram poartă şeful lui (Horodniceanu). Să nu uit să caut în registre, să văd cine a trecut pe la mine, cine îmi e dator. Vrei să prinzi peşte, fă-te cârlig”,

Probabil că Lucan a găsit un astfel de avocat, și probabil că avocatul pe care l-a găsit s-a pronunțat și el împotriva desecretizării arhivei SIPA, care documentează exact ceea ce căuta Lucan.

Dar însemnările lui Lucan demonstrează pentru prima oară în Romania, în scris, indiferent de pragul pentru abuzul în serviciu, adevarata definiție a corupției – cea dată de Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii, prin subsecretarul de stat Sarah Sewall: ,,Corupția este lipiciul care tine impreuna multe regimuri autoritare, care denatureaza caracterul celor care conduc in sensul de a favoriza sau a crea oportunitati de e expune ,,mizeria” amicilor de lunga durata, daca se dovedesc neloaiali.”

Omul de afaceri Mihai Lucan, până la ancheta DIICOT protejat în mod ferm și necondiționat (oare cum de SRI-ul nu a reușit să identifice și documenteze înaintea DIICOT problema reală a transplanturilor?), demonstrează cuvânt cu cuvânt aplicabilitatea definiției asupra corupției din România: enedmică, generalizată, care afectează și include justiția. Închiderea ochilor instituțiilor statului probabil pentru mai mulți cineva de acolo sunt reliefate plastic de Lucan ,,au trecut pe la mine, îmi sunt datori”, etc.

,,Mai sunt judecatori în Berlin”. Capitolul nepublicat.

Spuneam că l-am citit pe nerăsuflate și am și răspuns celui care m-a rugat să citesc postarea lui Marian Nazat. Am răspuns cam așa:

,,M-a oprit recent un telespectator pe stradă, la un moment dat și mi-a dat un citat: ,,m-am săturat de lichele, mi-e dor de o canalie”, apropos de caracterele celor care fac politica economica acum. Am citit tot, scris excelent, avea dreptate domnul Nazat că trebuia inclus în cartea domnului Rușanu, dar e bună publicarea episodului chiar și acum. Doar titlul l-aș fi modificat: ,,Despre lichele și canalii” în loc de ,,Iarăși despre lichele”. Capitolul arată că domnul Liiceanu, adept al pieței libere, a iubit încă din 2000 capitalismul de privilegii. Iar frustrarea manifestata de dansul public față de Patriciu, s-o fi manifestat doar pentru că nu l-a pus și pe el pe ștatele de plată – ceea ce s-o fi întâmplat ulterior din moment ce domnul Liiceanu nu a mai vorbit niciodată public despre re-eșalonarea cea nouă (față de episodul povestit în capitol), respectiv eșalonarea din 2004 – când Patriciu a dat cu adevărat tunul de 600 de milioane de dolari prin împrumutul obligator niciodată rambursat. Nu exclud ca împăcarea să se fi făcut tot prin Valeriu Stoica – interese comune legate de Petromidia. Altfel opinez că este un articol extrem de interesant despre cât de ușor se transformă o persoană din lichea în canalie”.

Am avut în vedere în formularea raspunsului definitia lichelei = om fără caracter și definiția canaliei = persoana care savarseste o fapta josnica. Tranzitia de la lichea la canalie am facut-o tot din capitolul publicat de domnul Nazat, respectiv prin istorisirea non-răspunsului la întrebarea adresata de Dan Radu Rusanu lui Liiceanu ,,Dar dumneavoastră, excelență, când vi s-a aprobat eșalonarea pentru Humanitas, în urmă cu doi ani, cum….?”

Dublul standard, în opinia mea, definește o persoană fără caracter: ,,dacă nu vă plac principiile mele, am și altele”.

Faptul că Humanitas nu a plătit dările, ,,pentru o perioadă de 4-5 ani”, așa cum istorisește capitolul, în opinia mea, reprezintă o faptă josnică, egală cu a lui Patriciu, de dimensiuni diferite, faptă despre care Liiceanu îl muștruluia pe Patriciu: ,,Nu mi se pare nici legal și nici moral ca să lipsiți bugetul României de asemenea sume importante, care ar fi fost benefice tuturor contribuabililor. Nu cred că asemenea facilități s-au putut obține printr-o simplă cerere la Ministerul Finanțelor, fără a se evita anumite intervenții. Chiar dacă facilitățile acordate sunt legale, cum susțineți dumneavoastră, nu cred că sunt și morale.”.

Cu toate acestea nu am suficiente argumente să îl denumesc pe domnul Liiceanu lichea, canalie, erudit sau intelectual, lăsând asta la aprecierea cititorilor săi. Printre care nu mă număr. Ceea ce nu mă feresc însă să folosesc este următoarea afirmație:

Domnul Liiceanu este un mare mincinos și prin urmare farsor (persoană care caută să treacă drept alta decât este în realitate, prin minciuni, înșelătorie). Iată de ce.

Nu m-am întâlnit prea des cu domnul Liiceanu. Dacă nu greșesc, o dată în studioul lui Radu Moraru de la B1TV (în ziua lansării leului greu, prin 2005) și o dată pe holurile Realității TV.

Nici nu am discutat cu altcineva despre domnul Liiceanu, decât în două ocazii, și atunci oarecum sumar. Odată prin 2007, când, având-o invitat în emisiunea The Money Show pe doamna Marie-Rose Mociorniță, după emisiune, văzându-l pe un ecran pe domnul Liiceanu, m-a întrebat oarecum misterios: ,,Ce părere aveți domnul Soviani despre domnul Liiceanu”, lasandu-mi impresia ca domnia sa nu ar avea o parere grozavă.

I-am raspuns ca nu am nicio parare, nu am citit nimic din ceea ce a scris.

A doua oara s-a intamplat sa vorbesc despre domnul Liiceanu anul treccut la ski, cu un fost coleg de liceu, Emil, eu marturisindu-i ca e intersant cum sunt foarte vocali in apararea statului de drept persoane care au reusit sa treaca inainte de 1989 granitele Romaniei securiste si comuniste, fumand, pe sub Dunare. Atat.

O a treia discuție despre domnul Liiceanu am avut-o în schimb în cursul anului 2014, cand eram purtator de cuvant al ASF. Domnul Liiceanu a scris atunci un articol care mi s-a parut dubios la adresa lui Daniel Daianu (cita extrem de multe date exacte pentru o persoana a carei ocupatie cotidiana nu era sa intre pe site-ul ASF, pe cel al Autoritatii de Supraveghere Financiara din Germania sau in rapoartele anuale pe ultimii 3 ani ale CSA/CNVM/CSSP).

Daniel Dăianu era la acel moment prim-vicepresedinte al Consiliului ASF, iar articolul domnului Liiceanu se numea: ,,Despre fiara lăcomiei. Scrisoare deschisa catre Daniel Daianu”.

Dacă domnul Liiceanu și-a propus ca articolul său să îl usture rău tocmai în fund pe domnul Dăianu, o senzatie despre care am convingerea ca actualul membru al Consiliului de Administrație BNR a mai cunoscut-o cel putin dupa pierderea financiară de 200.000 de Euro a dumisale în urma plăsarii ,,economiilor”, spre fructificare, la Cristian Sima, pot afirma că domul Liiceanu a reușit asta: o usturime profundă.

După publicarea articolului, domnul Dăianu m-a întrebat: ,,Radu, de ce crezi că a scris Liiceanu asta?”. I-am răspuns sincer, exact ceea ce credeam: ,,Fie acționează precum facțiunea din SRI care a orchestrat scurgerea salariilor din ASF, cu scopul de a crea un scandal pentru demiterea lui Rușanu pentru că a avut curajul să facă ceea ce trebuia, ca supraveghetor, vis-a-vis de Astra, fie preia discursul care i s-a dat lui Traian Băsescu pentru care ASF este ,,o cloaca”, Adamescu este ,,domnul” iar întreaga conducere a ASF trebuie demisă după ce a pus Astra Asigurari in administrare speciala, fie poate a folosit prilejul sa va plateasca o polita. Ceea ce mi se pare nenatural este cat de riguros a studiat domnul Liiceanu rapoarte financiare, nestiind ca intra in preocuparile sale cotidiene ,,data mining-ul”. Ma astept ca sa urmeze articole scrise de Liiceanu sau de altii in care sa se spuna ca, prin banii de la ASF, ati reusit sa recuperati gaura financiara pe care v-ati produs-o investind prin Sima. Oricum, va recomand, ca pozitie publica, in cazul in care doriti sa vorbiti altfel decat prin purtatorul de cuvant – ceea ce nu va sfatuiesc, sa demonstrati riguros faptul ca ati meritat acei bani, aratand care este de fapt suma exacta neta (in decembrie domnul Daianu incasase un salariu plus doua prime anuale, conform contractului de mandat) si ce face concret prim-vicepresedintele ASF’‘.

Domnul Daianu nu a mai aratat niciodata public ce face concret prim-vicepresedintele ASF, ba mai mult, după venirea lui Mișu Negrițoiu a și părăsit ASF ajungand la BNR subalternul lui Liviu Voinea. In schimb, dupa articolul domnului Liiceanu, domnul Daianu a returnat primele, dand astfel o anumita valoare interceptarii convorbirii Laurei Chitoiu care spunea cuiva ca ,,Daianu este cu caprele in avion”.

I-am spus ulterior domnului Daianu ca returnarea primelor creaza in perceptia publica senzatia ca are constiinta ca a incasat bani nemeritati si l-am intrebat de ce nu a ales sa arate concret publicului care este suma exacta, sa arate ca respectivele prime au fost desfintate incepand cu anul 2014 de Consiliul ASF (ulterior fiind reintroduse de Misu Negritoiu, succesorul lui Dan Radu Rusanu la sefia ASF) si sa arate ca in anul 2013, fata de bugetele institutiilor comasate in ASF, executia bugetara arata o economie de 15%. Chiar si cu prime. Economie care va fi mai mare in anul 2014 cand primele au fost desfintate, in timp ce ASF a facut exact ceea ce trebuie sa faca o autoritate de supraveghere in cazul Astra, atunci cand indicatorii de solvabiliatate si lichiditate devind subunitari.

Domnul Daianu nu mi-a raspuns, si atunci mi-a incoltit un gand: cum naiba se face ca domnul Daianu, prin returnarea primelor, a actionat fix in sensul dorit de catre cei care au generat oprobiul public al ASF prin publicarea unor venituri exceptionale ca fiind salarii, chiar si acelea distorsionate?

Gandul mi-a majorat mirarea traita cam in acelasi timp, cand, dupa ce am transmis un comunicat validat de catre ASF, prin care aratam ca nivelul salariilor si veniturilor din ASF era cunoscut de SRI, de Traian Basescu si de Victor Ponta și conform legii, inferior veniturilor din BNR (deci aceștia mințeau când spuneam că ASF ,,eludează legea”), domnul Daianu l-a pus pe un baiat (devenit ulterior șefuleț in ASF), sa ma sune la 1 noaptea sa retrag comunicatul. Parcă domnul Dăianu devenise Gabriel Liiceanu.

I-am spus baiatului sa ii transmita domnului Daianu ca acel comunicat a fost validat de catre ASF, ca este suta la suta real, si ca retragerea comunicatului ar crea in constiinta publica faptul ca ASF ar fi gresit in cazul ASTRA – ceea ce este total fals. Prin urmare, eu nu retrag niciun comunicat, nu are decat sa iasa dansul pe la hotnews.ro unde iese si domnul Liiceanu, si sa il retraga in nume personal. Este drept ca acel comunicat, cu fapte suta la suta reale si documentate, a pus pe pauza presiunea publica asupra ASF, pentru doua zile.

Nu aș fi menționat acest episod cu usturimea fizica provocata de articolului domnului Liiceanu la adresa domnului Daianu, nici macar in cartea in doua volume pe care o voi scrie privind experienta mea de purtator de cuvant al ASF, intrerupta intempestiv de Misu Negritoiu, dar mai ales istoria juridica de dupa contractul cu ASF, privind relationarea dintre cei care il protejeaza pe Misu Negritoiu, prin cine si cum, chiar dupa revocarea de catre Parlament, daca recent domnul Liiceanu nu ar fi publicat o reactie cu fenta la adresa capitolului din cartea ,,Mai sunt judecatori la Berlin” publicat in cele din urma de Marian Nazat.

Neavand curajul si nici argumentele sa combata dezvaluirile domnului Rusanu, Gabriel Liiceanu se dezlantuie pe TVR1, pe Ionut Cristache, realizatorul emisiunii Romania9 de la TVR1, în opinia mea cel mai mai echilibrat talk-show de pe piața media din prezent, motiv pentru care particip ocazional la dezbaterile pe teme economice prilejuite de emisiune. Dezlantuirea lui Gabriel Liiceanu o gasiti, preluata ca si articolul despre Daniel Daianu, pe hotnews.ro

In contextul dezvaluirilor lui Dan Radu Rusanu, caracterul domnului Liiceanu este mai usor de apreciat de catre public și dezvăluie că domnul Gabriel Liiceanu este un mare mincinos.

Domnul Liiceanu nu a avut curajul sa conteste istorisirea documentata de domnul Radu Rusanu, care pe scurt, in opinia mea, arata ca domnul Liiceanu este, pe langa erudit si intelecutal, un biet capitalist de privilegii, are duble standarde și oricând ar renunța la morală și legalitate pentru propriile privilegii, folosindu-l pe ministrul justitiei (!!!) Valeriu Stoica astfel încât să influențeze decizii economice în propriul interes.

Scrisoarea deschisa la care am facut referire catre domnul Daniel Daianu publicata de domnul Gabriel Liiceanu incepe asa: ,,Stimate domnule Daniel Daianu, vă scriu dumneavoastră pentru că sunteți singurul dintre membrii Consiliului ASF pe care îl cunosc….”.

Și aici vine dezvăluirea numărul 2 din capitolul lui Dan Radu Rușanu, avand in vedere ca la acel moment domnul Rusanu nu era numai membru al Consiliului ASF dar chiar Președinte al Consiliului ASF.

Maestre Liiceanu, în primul rând nu înțeleg de ce domnul Dăianu care este întruparea unei ,,fiare a lăcomiei” mai beneficia de stima dumneavoastră.

Probabil era o persiflare, o litotă, la adresa domnului Dăianu, așa cum ați folosit documentându-vă altfel decât prin documentele care v-au fost puse la dispoziție pentru a scrie articolul despre Dăianu, respectiv numindu-l pe Ionuț Cristache – Ionuț Costache.

În principal, dezvăluirile lui Dan Radu Rușanu arată că Daniel Dăianu nu era singurul membru al Consiliului ASF pe care îl cunoșteați. Pe domnul Rușanu îl cunoșteați bine, dar probabil că episodul în care v-a fost respins creditul la Eximbank, v-a făcut să vi-l scoateți din memorie. Ați fost sau nu mincinos când ați afirmat în scris în 19 februarie 2014 că nu îl cunoașteți din Consiliul ASF decât pe Daniel Dăianu?

În al doilea rând, vă întreb, a fost ideea dumneavoastră să vituperați la adresa lui Ionuț Cristache sau v-a sugerat-o cineva? V-a sugerat-o Valeriu Stoica cumva sau cineva din SRI?

Ionuț Cristache a realizat o veritabilă lovitură jurnalistică aducându-l în studio pe Dan Radu Rușanu, a cărui arestare abuzivă, cusuță cu ață albă, demonstrează ferm, în opinia mea, unde și prin cine putea să lucreze protecția oferită beneficiarilor reali ai sumelor furate de la Astra Asigurări, protecție care a inclus arestarea abuzivă lui Dan Radu Rușanu și înlocuirea lui cu Mișu Negrițoiu.

Și încă ceva maestre Liiceanu, un lucru pe care nu îl cunoașteți:

După episodul arestarii lui Dan Radu Rusanu și fortarea demisiei sale, respectiv dupa substituirea lui Dan Radu Rușanu cu Mișu Negrițoiu, prima întrebare, în prima zi, a lui Mișu Negrițoiu ca Președinte ASF, către mine, ca purtător de cuvânt al ASF, a fost: ,,De ce i-ai luat apărarea lui Rușanu?”.

I-am răspuns: pentru că datoria mea ca purtător de cuvânt al ASF este să limitez efectele reputaționale la adresa Președintelui Consiliului ASF și că în opinia mea (confirmată ulterior de două instanțe), Dan Radu Rușanu este complet nevinovat.

Am adăugat că, în calitate de purtător de cuvânt al ASF, și dacă domnia sa, Mișu Negrițoiu ar fi arestat este obligația mea să îi iau apărarea. Mișu Negrițoiu a părut buimac de răspunsul meu și a continuat: ,,Trebuie să îți schimbi mesajul față de societatea ASTRA și față de domnul Adamescu”.

I-am răspuns: nu am ce mesaj să îmi schimb atâta timp cât mesajul transmis prin mine, ca purtător de cuvânt, nu este ale meu ci al Consiliului ASF, iar indicatorii de lichiditate și solvabilitate sunt subunitari.

E drept că domnul Negrițoiu, abia după ce DNA a analizat datele oferite de ASF și l-a reținut pe Admescu, și-a schimbat dânsul mesajul. Apropos, domnule Liiceanu nu v-am auzit niciodată vorbind despre ,,fiara lăcomiei” la adresa funcționărașului Mișu Negrițoiu, cel care, în plin proces de revocare pentru mișcările de stradă pe care le-a provocat prin criza RCA, își vota prime de întrerupere a mandatului înainte de termen. Niciodată. Tot niciodată nu v-am auzit să îl gratulați în vreun fel legat de lăcomie pe Mugur Isărescu, cunoscut și ca Manole, pentru faptul că și-a tras prima de pensionare peste 100.000 de Euro fără să părăsească niciodată BNR. Desigur, dezvăluirea mult ulterioară a salariilor reale din BNR ar fi dovedit că Mugur Isărescu a mințit în timpul scandalului ASF, prin intermediul lui Adrian Vasilescu, când spunea, în premieră, că Isărescu ar avea doar vreo 10.000 de Euro pe lună. Poate 12.000.

După cum niciodată nu am văzut un follow-up la scrisoarea către Daianu, salariile mari din ASF devenind și mai mari dupa venirea lui Negritoiu. Nu v-am auzit niciodată domnule Liiceanu să îl fi întrebat public pe domnul Negrițoiu, de ce Consiliul ASF nu a aprobat propunerea lui Dan Radu Rușanu, de înjumătățire a salariilor membrilor executivi ai Consiliului ASF. Niciodată.

Ceea ce îmi pune un semn de întrebare mare referitor la faptul că singurul interes al dumneavoastră pentru ASF a fost în momentul în care, în opinia mea, un grup de derbedei a acționat în sensul arestării lui Dan Radu Rușanu, pentru ca beneficiarii reali ai fraudelor de la ASTRA (nu e doar Adamescu), să fie protejați. Același grup care l-a adus pe Mișu Negrițoiu la ASF.

Și încă ceva domnule Liiceanu, ceea ce nici asta nu știi. Negrițoiu mi-a spus în acea primă întâlnire din mai 2014, că ,,eu știam de mult care sunt salariile de la ASF, înainte să fie publicate de hotnews”. Deci am avut dreptate că și SRI-ul știa, dacă informațiile ajunseseră și la Mișu Negrițoiu?

Cum ar fi putut să ajungă informațiile despre salarii la Mișu Negrițoiu dacă mai întâi nu ar fi fost cunoscute de SRI?

Cum de nu te-ai întrebat niciodată domnule Liiceanu de ce Mișu Negrițoiu apare pe interceptări, când încă șef onorific al ING (după demiterea produsă ulterior obligării ING Bank BV la plata celei mai mari amenzi financiare a epocii, inclusiv pentru operațiuni produse prin ING Bank Romania, care au încălcat embargoul impus de SUA Iranului), de ce se se interesa Mișu Negrițoiu despre situația Euroins și cum a supravegheat Mișu Negrițoiu Euroins pe perioada mandatului său?

Răspunsurile mi le dau singur:

a) pentru că pe dumneavoastră, domnule Liiceanu, nu v-a interesat ASF decât atunci când anumite grupări de derbedei erau interesate de răsturnarea lui Rușanu, fostul Președinte al ASF făcand intru-totul ceea ce legea îi impunea să facă în cazul Astra Asigurări și ceea ce predecesorii săi nu au făcut, ci dimpotrivă, par să fi protejat.
b) pentru că pentru dumneavoastră, domnuleLiiceanu, intervențiile la factori politici pentru avantaje personale, nu sunt străine.
c) pentru că dumneavoastră, domnule Liiceanu, nu aveți nicio jenă în a minți că nu îl cunoașteți pe Rușanu. Desigur, o tehnică contra-informativă pe care mă îndoiesc că ați învățat-o la Humanitas sau traducandu-l pe Heidegger. Oricum, negand cunoasterea lui Rusanu si in lumina episodului povestit ca ati incercat ca Valeriu Stoica sa va puna o pila la Rusanu, pila care nu a functionat, pentru mine, v-ati transformat într-un mare minicinos.
d) pentru că dumneavoastră domnule Liiceanu, vituperați la adresa lui Dragnea, dar sunteți un produs al acesluiași sistem. Predecesorul lui Dragnea, Victor Ponta, l-a numit pe Liviu Voinea viceguvernator BNR (știți, șeful lui Dăianu pe care îl stimați) pentru că ,,l-a rugat”. Chiar Dragnea, i l-a propus lui Iohannis pe Voinea ca premier după demisia lui Ponta (aici situația este ceva mai complexă și poate avea legătură cu contractele societății în care erau acționari la un moment dat Liviu Voinea și Daniel Dăianu – GEA, contracte cu Consiliul Județean Teleorman condus de Liviu Dragnea dar și cu Primăria Slatina, condusă sau controalată de Darius Vâlcov).

Dar dumneavoatră nu ați primit, similar, editura Humanitas, pentru că l-ați rugat pe colegul Andrei Pleșu? Sau Andrei Pleșu v-a rugat să o preluați? În mod cert, dumneavoastră ați fost cu ruga și cu traficul de influență pe la miniștrii pentru a primi avantajul patrimonial al ștergerii datoriilor și penalităților pentru Humanitas. Și ați și obținut asta.

Prin urmare, vă întreb domnule Liiceanu, cum se numește cineva care are duble standarde? Cum se numește cineva care prezintă adevărul drept miniciună și minciuna drept adevăr?

,,Every man is born as many men and dies as a single one”. Eu cred că, dincolo de dubiu, memoria selectivă și dublele standarde dovedesc și în cazul dumneavoastră că Heidegger a avut dreptate. Pe parcursul tranziției dumneavoastră dinspre filosof spre biet capitalist de privilegii, ați dovedit cu vârf și îndesat că v-ați născut ca fiind mai mulți bărbați într-unul singur, cu multiple principii de sens contrar, iar cele mai recente evoluții definesc un singur bărbat, așa cum este el: oportunist, mincinos, farsor.

In loc de concluzie, am cateva intrebari pentru domnul Liiceanu:

Il cunoaste domnul Liiceanu profund pe Valeriu Stoica sau l-a introdus vreun ,,tovaras”?
Cum isi explica domnul Liiceanu siguranta cu care s-a dus in biroul Ministrului Justitiei, Valeriu Stoica, pentru a cere eludarea si sprijin pentru eludarea taxelor?
De unde a avut domnul Liiceanu siguranta ca domnul Stoica nu o sa il retina in birou, chemand procurorii si dandu-l pe mana justitiei?
De unde ati avut, domnule Liiceanu, siguranta cardasiei lui Valeriu Stoica?

Raspunsurile le intuiesc oarecum si de aceea ma trimit cu gandul la Victor Eftimiu si la al sau: ,,M-am saturat de lächele, dati-mi o canalie”. (Radu Teodor Soviani – blog).

Uncategorized

Harponul ecografic clasic față de cel retractabil. Ce diferă, de fapt, între ele?

Published

2 zile ago

iunie 25, 2026

Radu Livadariu

Harponul ecografic clasic față de cel retractabil. Ce diferă, de fapt, între ele

Cred că prima dată când am auzit cuvântul „harpon” într-un context medical, mi-am imaginat ceva masiv, cu cârlig și frânghie, ca în filmele cu balene. E o reacție pe care o au mulți pacienți când le explică medicul, înainte de o intervenție la sân, că se va folosi un harpon ghidat ecografic pentru a marca leziunea. Numele sperie, fără îndoială. În realitate, vorbim despre un firișor de metal mai subțire decât un fir de păr de cal, introdus printr-un ac, care îl ajută pe chirurg să găsească exact zona pe care trebuie să o îndepărteze.

Și aici începe povestea interesantă. Pentru că, deși ideea pare simplă, există mai multe tipuri de harpoane ecografice, iar diferența dintre ele poate schimba destul de mult experiența pacientei, precizia intervenției și chiar șansele ca operația să se desfășoare fără ajustări de moment. Cele două variante despre care se discută cel mai des în clinicile din România sunt harponul clasic și harponul retractabil.

Diferența dintre ele nu e doar tehnică. E o diferență care influențează direct ce se întâmplă în sala de operație, dar și ce simte pacienta înainte, în timpul și după procedură. Merită explicată cu calm.

La ce folosește, de fapt, un harpon ecografic

Înainte să intrăm în detalii, merită lămurit de ce e nevoie de un astfel de instrument. Foarte multe leziuni mamare descoperite prin ecografie sau mamografie nu se simt la palpare. Sunt mici, ascunse în țesutul glandular, uneori la doar câțiva milimetri ca dimensiune, iar chirurgul nu are cum să le localizeze doar cu mâna în timpul operației.

Dacă ar trebui să „caute” leziunea în țesut, ar îndepărta inutil mult material și ar putea să rateze exact zona suspectă. Aici intervine harponul. Procedura se numește reperaj preoperator, iar rolul ei e simplu de înțeles, chiar dacă tehnic e o intervenție de finețe.

Un medic radiolog, ajutat de un ecograf, introduce un ac subțire în sânul pacientei și ghidează vârful acului direct în leziune. Prin acel ac trece un fir metalic flexibil, cu un mic cârlig la capăt, care se desface în țesut și marchează punctul exact unde trebuie să intervină chirurgul. Acul se retrage, firul rămâne pe loc, iar pacienta merge la operație cu acel fir care iese vizibil prin piele.

Sună complicat, dar pentru cine a trecut prin asta, e o procedură de câteva minute, făcută cu anestezie locală, care de obicei nu doare mai mult decât o recoltare de sânge. Disconfortul vine mai degrabă din emoție, din așteptare, din ideea în sine. Tehnic, e o intervenție pe care radiologul o repetă de zeci, sute de ori, până ajunge să o execute aproape din reflex.

Harponul clasic, varianta cu care a început totul

Harponul clasic este, de fapt, designul original. A apărut prin anii ’80, când chirurgia conservatoare a sânului a început să câștige teren în fața mastectomiei. Era nevoie de o metodă prin care chirurgul să poată localiza exact tumora, fără să sacrifice țesut sănătos.

Soluția a fost un fir metalic cu cârlig la vârf, introdus prin ac sub control imagistic, care odată plasat nu mai poate fi repoziționat. Pare o limitare, și chiar este, dar ideea a funcționat suficient de bine cât să devină standardul global timp de decenii întregi.

Cum arată și cum se folosește

Firul are o formă specifică. Vârful e mai gros, ușor curbat, cu un mic spin care, odată desfăcut în țesut, se „agață” și nu mai iese decât prin tăiere chirurgicală. Restul firului e drept, suficient de flexibil cât să stea sub bandaj fără să incomodeze, dar destul de ferm cât să nu se îndoaie aiurea. Capătul liber rămâne afară din piele, lung de câțiva centimetri, ca un fir de undiță bine fixat.

Radiologul introduce acul prin care va trece harponul direct în leziune, sub ghidaj ecografic, deci vede în timp real unde ajunge vârful. Când e mulțumit de poziție, eliberează firul. Acel mic cârlig se desface, prinde țesutul din jur și fixează harponul ferm pe loc.

Dacă plasarea a fost bună, problema e rezolvată. Pacienta se duce în sala de operație, chirurgul urmărește firul din exterior spre interior, ajunge la cârlig, scoate leziunea împreună cu firul, și gata. Sună mai mecanic decât e în realitate, dar logica e cam asta.

Limita care contează cel mai mult

Aici e însă elementul cheie. Harponul clasic, odată desfăcut, nu mai poate fi tras înapoi. Cârligul s-a prins în țesut, e o ancoră, exact ca în original. Dacă, după ce a fost eliberat, radiologul constată că poziția nu e ideală, opțiunile sunt limitate.

Fie se acceptă plasarea așa cum e și se compensează în sala de operație printr-o excizie mai largă, fie se introduce un al doilea harpon. Niciuna dintre variante nu e ideală. Prima înseamnă mai mult țesut sacrificat, a doua înseamnă mai mult disconfort pentru pacientă.

În practică, radiologii experimentați nimeresc bine din prima încercare, mai ales dacă leziunea e clar vizibilă ecografic. Dar țesutul mamar e moale, alunecă, se deformează sub presiunea acului, iar uneori, oricât de bine ai țintit, vârful poate să „fugă” cu câțiva milimetri în momentul în care eliberezi cârligul. Cu un harpon clasic, asta înseamnă că trebuie să faci compromisuri.

Harponul retractabil, o evoluție logică

Harponul retractabil rezolvă exact această problemă. Designul lui pare un detaliu mic, dar diferența pe care o face e majoră. Cârligul de la vârf nu se desface definitiv la prima eliberare.

Se poate desface, se poate verifica poziția, iar dacă plasarea nu e perfectă, se poate trage înapoi în ac, se repoziționează acul, și se eliberează din nou cârligul în noua poziție. E ca și cum ai avea o a doua, a treia, a patra șansă de a țintui exact unde trebuie. Un confort tehnic enorm pentru radiolog, și mai ales pentru pacientă.

Cum funcționează mecanismul

Diferența constă în modul în care cârligul e construit. La harponul clasic, vârful e un sistem de tip „umbrelă inversă”, care odată ieșit din ac se deschide și nu se mai închide. La harponul retractabil, sistemul e gândit altfel.

Cârligul are o memorie de formă specifică. Fie e dintr-un aliaj de nitinol, un material cu proprietăți remarcabile de revenire la forma inițială, fie e construit cu un mecanism mecanic care permite revenirea în poziția închisă atunci când e tras înapoi în canula acului. Subtilitatea inginerească face toată diferența clinică.

Practic, radiologul vede pe ecran unde a ajuns vârful. Eliberează cârligul. Se uită încă o dată. Dacă e mulțumit, lasă acolo. Dacă nu, trage firul ușor înapoi, cârligul intră la loc în ac, repoziționează acul, și încearcă din nou. E o flexibilitate care, în mâini bune, poate face diferența între o plasare bună și una excelentă.

Pentru ce tipuri de leziuni se preferă

Harponul retractabil e deosebit de util când leziunea e mică, când se află într-o zonă greu accesibilă, sau când există mai multe formațiuni apropiate care trebuie localizate cu precizie. La leziunile sub un centimetru, unde fiecare milimetru contează, posibilitatea de a corecta plasarea fără să mai introduci un al doilea ac e un avantaj clar.

La fel, la pacientele cu sâni mai voluminoși sau cu țesut mamar dens, unde acul tinde să se devieze ușor la trecerea prin straturi diferite, posibilitatea de retractare e binevenită. Există și situații în care medicul vrea să fie absolut sigur că vârful e exact în centrul leziunii și nu la marginea ei.

Cu un harpon clasic, dacă ai nimerit la margine, asta e. Cu unul retractabil, ai loc de manevră. Iar uneori, mai ales în chirurgia oncologică, acea diferență de câțiva milimetri se traduce în alegeri terapeutice mai bune.

Comparație directă, fără idealizări

După ce am descris ambele variante, hai să le punem una lângă alta. Pentru că niciuna nu e perfectă și fiecare are loc în practica medicală modernă. E important să nu cădem în capcana de a crede că tehnologia mai nouă e automat și mai bună pentru toți.

Precizia finală a plasării

În mod realist, ambele tipuri de harpon pot fi plasate cu precizie excelentă, mai ales dacă radiologul are experiență. Diferența nu apare neapărat în mâinile unui specialist foarte bun și pe leziuni mari, ușor vizibile. Apare în cazurile dificile.

Acolo unde leziunea e mică, unde imaginea ecografică nu e foarte clară, unde țesutul e dens, harponul retractabil oferă acea posibilitate de ajustare care reduce riscul unei plasări suboptimale. Statistic, în clinicile care folosesc ambele tipuri, rata de „re-plasări” sau de complicații intraoperatorii legate de poziționarea greșită e mai mică în cazul harpoanelor retractabile.

Nu uriaș mai mică, dar destul cât să justifice diferența de preț pentru anumite cazuri. Și uneori, în chirurgia mamară, o diferență de câteva procente la nivel de precizie chiar contează.

Confortul pacientei

Aici lucrurile devin interesante. La nivel de senzație imediată, pacienta nu simte diferența dintre cele două tipuri. Acul e același, anestezia e aceeași, procedura durează cam la fel.

Diferența apare în lanțul evenimentelor. Cu un harpon clasic, dacă prima plasare nu e ideală, e posibil să fie nevoie de un al doilea ac, ceea ce înseamnă mai mult disconfort. Cu unul retractabil, totul se rezolvă cu o singură intrare, oricâte ajustări ar fi nevoie.

În plus, în sala de operație, dacă harponul a fost plasat suboptimal cu varianta clasică, chirurgul poate fi nevoit să facă o incizie mai mare sau să îndepărteze mai mult țesut decât ar fi vrut. Asta înseamnă cicatrice mai vizibilă, recuperare mai lungă, uneori chiar nevoia unei intervenții estetice ulterioare. Harponul retractabil reduce probabilitatea acestor scenarii.

Costuri și disponibilitate

Și aici e partea mai puțin romantică. Harponul retractabil costă mai mult. Diferența nu e enormă, dar e suficient cât să nu fie disponibil în toate clinicile.

În spitalele publice, varianta clasică e încă standardul, pentru că e mai ieftină, mai bine cunoscută și suficientă în majoritatea cazurilor. În clinicile private, în special în centrele specializate în patologie mamară, harponul retractabil e tot mai des prima alegere, pentru că rezultatele justifică investiția.

Disponibilitatea variază și în funcție de oraș. În centrele universitare mari, ai acces la ambele variante. În orașe mai mici, s-ar putea să găsești doar varianta clasică, fie din motive de cost, fie pentru că furnizorii nu au în stoc varianta retractabilă în mod constant.

Cum decide medicul ce tip să folosească

Decizia nu e neapărat a pacientei și nici nu ar trebui să fie, pentru că presupune o evaluare tehnică pe care doar specialistul o poate face corect. Dar e bine să știi după ce criterii se face alegerea, ca să poți avea o conversație informată cu medicul tău.

În general, harponul clasic e suficient pentru leziuni clare, bine vizibile, cu dimensiuni de peste un centimetru, în zone accesibile. E o opțiune solidă, dovedită, cu rezultate excelente în mâinile experimentate. Nu e o variantă „depășită”, e pur și simplu varianta standard pentru situații standard.

Harponul retractabil intră în calcul când leziunea e mică, când e în apropierea peretelui toracic sau a glandei axilare, când există multiple leziuni care trebuie localizate, sau când istoricul pacientei sugerează că o intervenție cât mai precisă va influența rezultatul oncologic și estetic pe termen lung. E o alegere pe care medicii o fac din considerente clinice, nu din „preferință personală”.

Există și o componentă de experiență a operatorului. Un radiolog obișnuit cu varianta retractabilă va alege probabil acest tip de câte ori e posibil, pentru că îi oferă mai mult control. Unul obișnuit cu varianta clasică și care nimerește bine din prima e foarte posibil să spună că nu are nevoie de varianta retractabilă pentru cazurile lui obișnuite. Ambele abordări sunt valide.

Ce să întrebi înainte de procedură

Dacă urmează să faci un reperaj cu harpon, sunt câteva întrebări care merită puse. Nu pentru a contesta deciziile medicului, ci pentru a înțelege ce urmează să ți se întâmple.

În primul rând, întreabă ce tip de harpon se va folosi și de ce. Răspunsul îți va da o idee despre cât de detaliată e abordarea. Un medic care îți explică limpede de ce a ales o variantă sau alta arată că s-a gândit la cazul tău în particular, nu că aplică o procedură standard fără diferențiere.

Apoi, întreabă cât durează intervalul dintre reperaj și operație. În mod ideal, plasarea harponului se face cu câteva ore înainte de operație, în aceeași zi, pentru a minimiza riscul ca firul să se deplaseze. Dacă există o pauză mai lungă, e bine să întrebi ce măsuri se iau pentru a preveni migrarea harponului.

Dacă ești emotivă față de procedură, nu ezita să spui. Medicii și asistentele de la imagistică sunt obișnuiți cu pacienți speriați, vor lua câteva minute în plus să explice fiecare pas, să te calmeze, să te ajute să te relaxezi. E mult mai bine să intri liniștită decât crispată.

Centrele din România unde se face procedura

În România, reperajul preoperator cu harpon ghidat ecografic se face în mai multe centre, atât publice cât și private. Spitalele universitare din București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara au departamente de imagistică senologică unde procedura e parte din rutina zilnică.

În București, există mai multe clinici private care oferă acest serviciu, cu echipamente moderne și ambele tipuri de harpoane disponibile. În zona Transilvaniei, în special pentru paciente care caută o opțiune dedicată, există centre specializate în imagistică mamară unde procedura e tratată cu atenția cuvenită.

Un astfel de centru, cu experiență consistentă pe procedurile de reperaj preoperator, oferă serviciul de harpon ecografic Cluj, cu echipă formată din radiologi specializați în patologie mamară. Pentru pacientele din Cluj și din împrejurimi, accesul la o astfel de procedură într-un cadru dedicat poate face diferența în experiența generală, mai ales atunci când există preferințe legate de tipul de harpon folosit sau când cazul necesită o abordare ceva mai elaborată decât rutina obișnuită.

În orașele mai mici, situația variază. Sunt locuri unde procedura se face doar în spital, ca parte a circuitului oncologic, fără opțiunea unei programări individuale. Asta nu e neapărat un lucru rău, dar înseamnă că flexibilitatea privind data, ora sau alegerea radiologului e mai redusă.

Pentru cazurile mai complicate, mulți pacienți optează totuși să meargă într-un centru mai mare, unde experiența echipei și diversitatea de tehnici disponibile compensează deplasarea. E o investiție de timp și uneori de bani, dar pentru o procedură care influențează rezultatul final al operației, merită să o cântărești bine.

Cum a evoluat tehnica de-a lungul anilor

E interesant să privești puțin în istorie, pentru că ajută să înțelegi de ce harpoanele actuale arată așa cum arată. Primele tentative de localizare a leziunilor non-palpabile, prin anii ’70, foloseau pur și simplu carbon sau colorant injectat în țesut.

Funcționa, dar nu prea precis, iar colorantul tindea să se răspândească și să creeze confuzie pentru chirurg. Soluțiile alternative erau departe de ideal, iar nevoia unui marker mai stabil a devenit evidentă.

Apoi a apărut ideea firului metalic, propusă de mai mulți cercetători aproape simultan. Au existat designuri diferite, unele cu cârlig simplu, altele cu cârlig dublu sau triplu. Varianta care a rămas cel mai mult în uz e cea cu un singur cârlig, suficient de robust cât să nu iasă, dar suficient de mic cât să nu rupă țesutul când e scos chirurgical.

Trecerea la harpoanele retractabile a venit ca răspuns la frustrările radiologilor care, după zeci de proceduri, au observat că o parte semnificativă din cazurile dificile ar fi beneficiat de posibilitatea de repoziționare. Primele variante au apărut la începutul anilor 2000 și s-au îmbunătățit constant în ultimii douăzeci de ani.

Astăzi, harpoanele retractabile moderne au mecanisme aproape impecabile, cu cârlige care se deschid și se închid de zeci de ori fără să își piardă forma. În paralel, au apărut și alte tehnici de localizare. Sunt acum disponibile metode bazate pe semințe radioactive, marker magnetici sau dispozitive cu radiofrecvență, care nu mai au fir extern și permit plasarea cu zile sau săptămâni înainte de operație.

Aceste alternative nu înlocuiesc complet harponul, dar oferă opțiuni suplimentare pentru cazuri specifice. În România, ele sunt încă rare, dar e probabil să se extindă în următorii ani, pe măsură ce devin mai accesibile economic.

Ce se întâmplă după operație

Un detaliu pe care multă lume îl ignoră e că firul harponului, indiferent dacă a fost clasic sau retractabil, e scos integral împreună cu țesutul îndepărtat. Adică nu rămâne nimic înăuntru, nici fragmente metalice, nici resturi de mecanism.

Tot ce a fost introdus iese în piesa operatorie, care apoi merge la analiza anatomopatologică. Asta înseamnă că nu există efecte pe termen lung legate de harponul în sine. Cicatricea de la locul unde a intrat firul prin piele e minusculă, de obicei se vindecă fără urmă vizibilă.

Singurul lucru care rămâne e cicatricea operatorie, care nu ține de harpon, ci de incizia chirurgicală. Recuperarea după operație depinde de tipul intervenției, de mărimea zonei îndepărtate și de starea generală a pacientei.

Harponul, ca instrument, nu prelungește recuperarea. Dimpotrivă, când e bine plasat, contribuie la o operație mai precisă, deci la o vindecare mai rapidă și la un rezultat estetic mai bun. Asta e, în fond, scopul lui.

O alegere care se face cu calm, nu cu spaimă

Diferența dintre harponul clasic și cel retractabil nu e o chestiune de „mai bun” sau „mai prost”. E o chestiune de potrivire între unealtă și situație.

În multe cazuri, varianta clasică e perfectă, face exact ce trebuie să facă, nu are sens să folosești ceva mai scump și mai complex pentru un caz simplu. În alte cazuri, varianta retractabilă chiar contează, chiar îmbunătățește rezultatul, chiar reduce stresul tehnic al procedurii.

Ce contează cu adevărat e să ai încredere în echipa care îți face procedura. Un radiolog bun cu un harpon clasic va obține rezultate mai bune decât un radiolog mediu cu un harpon retractabil. Tehnologia ajută, dar nu înlocuiește experiența și atenția.

Așa că, dacă urmează să treci prin asta, întreabă, informează-te, dar acordă încredere oamenilor care fac asta zi de zi. Procedura în sine, oricât de stresantă pare la început, e un pas mic și concret către o operație mai bună și o vindecare mai rapidă.

Câteva lucruri care nu apar în pliante

Aș vrea să spun câteva observații care nu sunt scrise nicăieri în mod oficial, dar care contează pentru cine trece prin asta. Mai întâi, ia pe cineva cu tine la procedură. Nu pentru că ai nevoie de ajutor fizic, ci pentru că, după ce iese, te-ai putea bucura să ai o mână de ținut și pe cineva care îți povestește ceva absurd ca să îți dea capul peste cap într-o direcție mai veselă.

Pe urmă, nu te uita la harpon înainte. Sau uită-te, dacă ești genul care vrea să știe exact ce intră în corpul tău. Dar dacă ești emotivă, ține minte că dimensiunea reală e mult mai mică decât pare în poze. E un fir, nu un harpon de balenă. Cuvântul e mai impresionant decât obiectul.

Nu transforma așteptarea în spirală. Între programarea reperajului și operația în sine sunt uneori câteva ore, alteori o noapte. E timpul în care mintea poate să iasă la plimbare în direcții urâte. Încearcă să o ții ocupată cu altceva, o carte, un film prost, o conversație cu cineva care îți face bine.

Procedura medicală e o chestiune de minute. Restul timpului e despre tine și despre cum alegi să îl ocupi. Iar întrebarea aparent tehnică despre harponul clasic față de cel retractabil se topește, în final, într-o singură idee mai simplă, că o echipă bună cu unelte potrivite face treabă bună, indiferent de marca dispozitivului.

Uncategorized

Samsung colaborează cu Warner Bros. Pictures și DC Studios pentru a oferi fanilor experiențe legate de „Supergirl”

Published

3 zile ago

iunie 24, 2026

b2bseo

Parteneriatul aduce mult-așteptata aventură de vară în Samsung Art Store și în cadrul unor evenimente selectate, pentru a susține lansarea globală a filmului

București, 24 iunie 2026 – Samsung Electronics Co., Ltd. a anunțat astăzi un parteneriat global cu Warner Bros. Pictures și DC Studios pentru a marca lansarea în cinematografe, pe 24 iunie, a noii aventuri epice cu supereroi din această vară, „Supergirl”. Prin intermediul acestui parteneriat, Samsung aduce fanii mai aproape de film prin intermediul platformei Samsung Art Store, printr-o tombolă pentru un televizor Samsung Micro RGB realizată în colaborare cu retailerul de electronice Best Buy, precum și prin experiențe selecte organizate în SUA și Marea Britanie pentru a susține lansarea sa globală.

„Divizia de display-uri a Samsung a fost modelată de mult timp de modul în care oamenii interacționează cu filmele, sportul, jocurile și arta”, a declarat Hun Lee, Vicepreședinte Executiv al diviziei Visual Display (VD) din cadrul Samsung Electronics. „Prin acest parteneriat cu Warner Bros. Pictures și DC Studios, reunim lumea vizuală captivantă și intergalactică a filmului «Supergirl» cu experiențele vizuale îndrăznețe oferite de Samsung în confortul casei.”

Samsung Art Store, platforma de artă digitală de top de pe televizoarele Samsung Art TV, le oferă utilizatorilor o nouă modalitate de a descoperi arta inspirată de DC acasă, printr-o colecție „Supergirl” disponibilă pentru o perioadă limitată, până pe 8 martie 2027. Cu 15 opere de artă digitală exclusive de la DC Comics, colecția dă viață moștenirii din benzile desenate a personajului pe întreaga gamă extinsă de televizoare Samsung Art TV din 2026.

În SUA, Samsung și Best Buy lansează o tombolă „Supergirl” în peste 600 de magazine Best Buy participante la nivel național, în perioada 22 iunie – 19 iulie. Conținut special „Supergirl” va rula pe ecranele televizoarelor Samsung Micro RGB din fiecare magazin, unde redarea precisă a culorilor va dezvălui un mesaj ascuns pe care fanii îl pot folosi ca parolă pentru a debloca participări suplimentare la tombolă.

Ca parte a turneului mondial de presă al filmului, pop-up-ul „Supergirl Rest Stop” de la Phonica Records din Londra, organizat pe 20 iunie, a prezentat gamele de televizoare și de sisteme audio pentru casă Samsung 2026 în spații inspirate de film, inclusiv dormitorul lui Supergirl, nava lui Kara, stația de autobuz intergalactică și barul spațial.

„Lumea vizuală captivantă pe care Craig Gillespie și echipele sale o aduc la viață în «Supergirl» este diferită de orice am văzut până acum în Universul DC, iar Samsung, prin intermediul inovatorului său Art Store, le oferă consumatorilor tehnologia sa unică pentru a le oferi această experiență pe ecranele lor”, a declarat Julie Moore, Head of Global Brand Partnerships la Warner Bros. Pictures. „După ce am colaborat cu ei la «Superman», eram nerăbdători să lucrăm din nou cu ei pentru a vedea cât de strălucitoare va fi experiența lor cu «Supergirl», iar ei s-au ridicat la înălțimea așteptărilor.”

În calitate de lider mondial pe piața televizoarelor de 20 de ani consecutivi, Samsung continuă să activeze în domeniile filmului, comerțului cu amănuntul și divertismentului la domiciliu pentru a conecta publicul cu poveștile pe care le urmărește pe ecran.

Pentru mai multe informații, vizitați www.samsung.com.

Uncategorized

Samsung The Movingstyle: ecranul care merge acolo unde mergi tu

Published

5 zile ago

iunie 22, 2026

b2bseo

Ecranul QHD tactil și portabil de 27 inch redefinește experiența de vizionare la tine acasă, fiind detașabil, wireless și personalizabil cu inteligența artificială

București, 22 iunie 2026 – Samsung Electronics Co., Ltd. aduce în prim-plan The Movingstyle (LSM7F), ecranul smart portabil care schimbă modul în care ne raportăm la spațiul din jurul nostru. Conceput pentru utilizatorii care nu vor să fie limitați de o priză sau de un perete, The Movingstyle combină rezoluția QHD, interacțiunea tactilă intuitivă și o baterie internă cu autonomie de până la 3 ore, totul într-un design subțire de 21.9 mm, gata să se adapteze oricărui moment al zilei și oricărui spațiu, fie că vorbim despre living, dormitor, balcon sau terasă.

Un ecran conceput pentru libertate totală de mișcare

The Movingstyle poate fi scos din suport printr-o simplă apăsare de buton și transportat oriunde datorită mânerului integrat pe spatele ecranului. Fără stand, panoul cântărește doar 5,2 kg, ceea ce face din mobilitate o experiență cu adevărat lipsită de efort. Suportul de podea cu roți ascunse asigură mobilitate ușoară prin casă, fără efort, iar suportul integrat funcționează simultan ca mâner și ca picior de masă cu unghi reglabil. Prin Full Motion Support, ecranul poate fi înclinat cu ±35°, rotit cu ±30°, pivotat cu ±90° și reglat pe înălțime cu până la 23 cm, astfel încât unghiul perfect există întotdeauna, indiferent unde l-ai așezat.

Conectat la tot ce contează

Ecranul tactil permite navigare directă cu vârful degetelor și afișează telecomanda virtuală on-screen pentru control simplificat. Prin Connect Flexibility, utilizatorii pot oglindi conținut de pe smartphone sau tabletă prin USB-C sau HDMI cu suport tactil complet, iar Storage Share permite transferul conținutului multimedia stocat pe dispozitivele Galaxy. Google Cast și Apple AirPlay sunt integrate nativ pentru streaming wireless direct din aplicațiile preferate, iar conectivitatea Wi-Fi 5 și Bluetooth 5.3 completează un ecosistem gata de utilizare imediată, fără cabluri inutile. Camera opțională Slim-Fit se conectează wireless pentru apeluri video FHD și monitorizare smart home prin SmartThings, iar comenzile vocale Bixby asigură control hands-free. One UI Tizen, sistemul de operare al The Movingstyle, beneficiază de actualizări de sistem pentru până la șapte ani.

Performanță pentru gaming și conținut dinamic

Dincolo de vizionarea pasivă, The Movingstyle este pregătit și pentru sesiuni de gaming. Auto Game Mode (ALLM) detectează automat consola sau PC-ul conectat și optimizează instantaneu setările de imagine, în timp ce Motion Xcelerator 120Hz reduce blurul de mișcare pentru o acțiune fluidă. Funcții precum Game Bar, Super Ultra Wide Game View și Mini Map Zoom oferă control suplimentar asupra experienței de joc, indiferent dacă preferi titluri competitive sau sesiuni relaxate.

Un ecran cu personalitate proprie

Procesorul NQ4 AI Gen2 livrează rezoluție QHD (2560 x 1440) la 120 Hz, optimizare automată a imaginii prin AI Picture și o gamă de tehnologii dedicate calității vizuale, printre care Micro Dimming Pro, Color Booster Pro, Real Depth Enhancer și suport HDR10+ Adaptive. La capitolul sunet, sistemul de 10W pe 2 canale cu Dolby Atmos este completat de Object Tracking Sound Lite și Adaptive Sound Pro, pentru o experiență audio care se adaptează automat conținutului redat. Prin Art Store, utilizatorii pot afișa 3.500 de opere de artă din galerii și muzee de renume mondial. Cu Generative Wallpaper, AI-ul generează imagini unice pornind de la cuvinte cheie alese de utilizator, transformând ecranul într-o extensie a propriei personalități. Daily Board activează widgeturi utile precum vreme, știri, memo-uri, chiar și când ecranul este oprit, iar Samsung Daily+ reunește aplicații de sănătate, fitness, karaoke și control SmartThings într-un singur loc accesibil.

The Movingstyle vine, de asemenea, cu o serie de funcții de accesibilitate menite să îl facă prietenos pentru cât mai mulți utilizatori, de la subtitrări audio și mărire de imagine, până la suport pentru limbaj al semnelor și control adaptat persoanelor cu mobilitate redusă.

The Movingstyle este disponibil în dimensiunea de 27 inch pe https://www.samsung.com/ro/movable-screens/the-movingstyle/lsm7f-27-inch-ue27lsm7faxxxh/.

Pentru mai multe informații, vizitați www.samsung.com/ro.