Deci, acest deficit este personal și reprezintă primul eșec al noului ministru al finanțelor: în numai trei zile și-a ratat propria țintă de deficit, majorând-o cu 0,3 puncte procentuale. Era la îndemâna ministrului finanțelor să reducă cheltuielile în 4,1%, dar a ales, conștient, să le majoreze și să ducă deficitul la 4,4 din PIB. Așa că, acesta este al doilea motiv pentru care efectiv mă lasă rece faptul că ieri domnul Cîțu a reușit să își finanțeze jumătate din deficitul făcut de el pe care l-a consemnat în numai trei zile. Primul, l-am detaliat în articol: când te împrumuți în Euro iar moneda națională ți se depreciază, ieftin înseamnă scump. Da, am detaliat pe blogul personal precizeaza analistul Radu Teodor Soviani:
Despre calculele ministrului finanțelor: când ,,ieftin” înseamnă scump și te mai și lauzi cu asta…
Cea mai mare prostie pe care o poate face un ministru al finanțelor într-o economie în care moneda este sub presiune, este aceea de a se împrumuta în monedă străină. Totuși, unii se laudă ca asta.
,,Astăzi ne-am împrumutat în Euro. Din piață am luat 332 de milioane de Euro. Dar le-am luat cu o dobândă de 0,31% pe an. În condițiile în care am anunțat un deficit mare, creșterea economică este în scădere, am reușit să mă împrumut la 0,31%. Predecesorul meu se împrumuta la 0,84%. Este vorba de încredere… Oamenii au încredere că vom veni cu soluții… Aici se vede încrederea investitorilor străini…”, a declarat miercuri, 27 noiembrie 2019, ministrul de finanțe din ultimele 23 de zile, Florin Cîțu.
În primul rând:
Nu este vorba de încredere față de Florin Cîțu. Ci de faptul că România are încă datorie publică mică: undeva spre 36% din PIB. Adică are ,,spațiu” de îndatorare. Este drept că în 2008, datoria publică era 16% din PIB. Adică aproximativ 20 de miliarde de Euro în banii și PIB-ul de atunci. Unsprezece ani mai târziu, datoria publică este de 80 de miliarde de Euro. În 11 ani, am adăugat 60 de miliarde de Euro la datoria publică, sub atenta îndrumare a lui Mugur Isărescu și a miniștrilor de finanțe paiațe ale sicofantului, făcând efectiv nimic în termeni de investiții cu acești bani.
Mai grav e că în perioada 2015-2019 am adăugat nominal la datoria publică, pe creștere economică, mai mult decât în perioada de criză. Ultimul an de Ponta (2015) a însemnat iresponsabilitate maximă, desăvârșită de tehnocrați, iar începând cu 2017, guvernelor nu le-a păsa de economie: în loc să creeze performanță administrativă și politică, să pună banii în investiții pentru a crea (și lungi) un ciclu real de creștere economică, a cărui finalitate ar fi fost majorarea salariilor și pensiilor, au făcut pe dos: pensii și salarii mai mari (pentru cei cu pensii deja mari și salarii deja prea mari în raport de ce fac de banii ăștia), plătite din datorie.
Să ne fie clar: explozia datoriei publice din perioada de criză (2008-2012) să datorează celor care au gestionat economia atât în 2005-2008 cât și în 2009-2012. Aștia au fost de la PNL și PD.
Majorarea datoriei publice post-criză se datorează în esență PSD. Tot fără să facă nimic.
Numitorul comun (complicele, omul de legătură păgubos transpartinic) a fost Mugur Isărescu, care i-a îmbârligat pe toți, având ca rezultat explozia datoriei publice. El a subordonat politica monetară politicului, permanent, iar dacă și-a propus îndatorarea iresponsabilă a României și retazarea șanselor de recuperare a decalajelor față de media europeană, a reușit.
Revenind, despre calculele lui Cîțu:
Ieftin nu înseamnă scump. Spuneam că maxima prostie pe care o poate face un ministru de finanțe cu moneda (și economia sub presiune) este să se împrumute în valută. Bogdan Drăgoi a fost campion la astfel de ticăloșii, păguboase pentru economie și care alimentează spirala îndatorării.
De ce este o prostie? Pentru că guvernul va rambursa datoria publică cu lei din taxe și impozite obținuți de la populație și companii. Cu cât se depreciază leul mai mai mult, cu atât e nevoie de mai mulți lei pentru rambursarea fiecărui Euro. Florin Cîțu s-o fi împrumutat el la 0,31% pe an, în Euro (0,15% din PIB). Dar cum s-a împrumutat? În Euro. Iar dacă peste un an Euro va fi 5 lei (depreciere de 4,16% față de nivelul actual), el va avea nevoie cu 4,16% mai mulți lei pentru a rambursa principalul. Și astfel, dobânda la împrumutul ,,de încredere” al ui Cîțu va necesita cu 4,5% mai mulți lei, din taxe și impozite sau din tăierea cheltuielilor. Deci împrumutul ,,ieftin” de 0,31% pe an înseamnă de fapt un împrumut scump, generator de cheltuieli anuale de 4,5% pe an. De 14 ori mai mult decât estimează domnul Cîțu.
Acum, hai să mai facem un calcul. Florin Cîțu este ministru de 24 de zile. Euro-Leu era în 4 noiembrie 2018 la nivelul de 4,7550. Acum este defacto 4,8 lei. Mai scump cu 1%.
Cursul s-ar fi dus la 4,8 inclusiv dacă nu venea Cîțu la finanțe. Dar poate nu se ducea la 5 lei și nu se croniciza pe parcursul anului 2020. În calculul ipotetic pe care îl fac, 0,84% al ,,predecesorului” însemna un cost real de dobândă în lei de 1,84%, pentru un an. Iar 0,31% al domnului Cîțu, împreună cu politica sa, înseamnă de fapt 4,5%, în lei. De două ori și jumătate mai mult decât ,,predecesorul”, subliniez, Eugen Teodorovici fiind la fel de iresponsabil ca și domnul Cîțu în gestionarea finanțelor publice, dar iresponsabilitatea manifestându-se pe un orizont mai larg de timp. Cam asa este singura diferență.
Și în al doilea rând, despre încrederea piețelor în domul Cîțu
Pe scurt, este o glumă. Noul ministru al finanțelor a reușit deja o performanță greu de egalat, În numai 24 de zile, a creat propria gaură, de 0,3% din PIB. Strict teoretic, dacă o ține în ritmul ăsta (și sper să nu), în 12 luni, deficitul domnului Cîțu urcă spre 8% din PIB în 2020. Să sperăm că nu va fi așa.
De ce spun că domnul Cîțu ,,și-a creat propriul deficit de 0,3%” în numai 24 de zile? Pe scurt. Nu am niciun dubiu vă vechea administrație a acționat în mod ticălos falsificând prognozele de venituri, astfel încât să găsească surse ,,pe hârtie” de finanțare a unor cheltuieli majorate iresponsabil. Aștept încă depunerea plângerii penale de către domnul Cîțu și să lase petardele cu două bugete. Plângere penală pentru falsificarea deflatorului PIB și a prognozelor de venituri. Dar domnul Cîțu nu va face plângerea penală. Și știți de ce? Pentru că și dânsul se joacă cu deflatorii și cu prognozele de PIB. Deși a revizuit în jos creșterea economică (economia nu va mai crește în 2019 în 5,5% ci cu 4%) și prin urmare, PIB-ul ar trebui să fie mai mic față de prognoza lui Teodorovici (inventată) de 1031,04 miliarde de lei), cu creștere mai mică, domnul Cîțu ajunge la un PIB mai mare! De 1040 de miliarde de lei. Prin urmare, aștept cu interes ca domnul Cîțu să depună plângerea penală pe domnul Teodorovici, iar următorul ministru de finanțe să depună plângerea penală pe numele domnului Cîțu: în esență, amândoi se joacă cu deflatorii și cu PIB-ul. Domnul Cîțu se joacă în schimb și cu deficitul!
Luni, deficitul domnului Cîțu (moștenit de la Tedorovici, conform propriei prognoze) era de 4,1%. Eu îl cred pe domnul Cîțu pentru sunt convins că Vâlcovii și Teodorovicii camuflau deficitul real, pentru a minți Comisia Europeană. Ca Grecia.
Dar de luni până joi, deficitul a urcat de la 4,1% la 4,4% sub mandatul domnului Cîțu. Deci, acest deficit este personal și reprezintă primul eșec al noului ministru al finanțelor: în numai trei zile și-a ratat propria țintă de deficit, majorând-o cu 0,3 puncte procentuale. Era la îndemâna ministrului finanțelor să reducă cheltuielile în 4,1%, dar a ales, conștient, să le majoreze și să ducă deficitul la 4,4 din PIB. Așa că, acesta este al doilea motiv pentru care efectiv mă lasă rece faptul că ieri domnul Cîțu a reușit să își finanțeze jumătate din deficitul făcut de el pe care l-a consemnat în numai trei zile. Primul, l-am detaliat în articol: când te împrumuți în Euro iar moneda națională ți se depreciază, ieftin înseamnă scump.
Domnul Cîțu va inspira realmente încredere piețelor financiare atunci când va reuși să se împrumute în lei, la un pret mai mic de 1,5% pe an. Deocamdată, Florin Cîțu o face la un preț mai mult decât dublu: de 3,26% pe an. Voi detalia într-un articol următor, DE CE.
Până atunci, domnul Cîțu trebuie să ne explice și cum va duce el deficitul de la 4,4% din PIB la 3,5% în 2020, altfel decât vânzând argintăria din casă. Pentru că la argintărie era bun și Vâlcov. Poate mai bun. Și cum de folosește domnul Cîțu un curs de schimb de 4,75 lei pentru un Euro la bugetul din 2020, când pe interbancar a sărit deja de 4,8 lei.
