Am incheiat anul cu o inflatie de 4 ori mai mare decat in Zona Euro (cele mai recente cifre raportate ale inflate anuale, pentru noiembrie, arata ca in Romania rata anuala a urcat la 3,8%, fata de 1% in zona Euro). Totodata, aproape am incheiat anul cu o inflatie tripla fata de media Uniunii Europene (3,8% versus 1,3%). De ce?, se intreaba analistul economic Radu Teodor Soviani.

Prea tarziu, prea putin, prea ca la țară. Asa arata politica monetara a lui Isarescu din perspectiva Băncii Centrale Europene.
Deciziile Băncii Centrale Europene (reducerea ratei de dobândă pentru zona Euro la -0,5% și anunțarea cumpărării de active de până la 20 de miliarde de Euro, în principal) sunt o lovitură puternică pentru Banca Națională a României. Prinsă în capcana propriilor erori, ca și în precedenta criză, BNR nu poate decât să vulnerabilizeze și mai mult economia României, așa cum a făcut-o în precedenta criză dar și din 2015 încoace.
Mai recent, în ultimul an, Mugur Isărescu (69), guvernator BNR de 30 de ani, aflat la al șaselea mandat, a urmat ca la carte un tipar psihologic prin care a manifestat dubii în privința realizărilor sale și o frică persistentă în a fi expus ca o ,,fraudă”. Sindromul impostorului?
A respirat ușurat când nu a fost expus ca o fraudă în momentul în care a fost reales guvernator BNR, cu sprijinul ,,oamenilor serioși” (așa cum chiar el i-a denumit pe cei care au biruit temporar și efemer în lupta pro/contra lustrație). Pentru ,,oamenii serioși”, Mugur Isărescu este un briliant. O analiză mai atentă îl devoalează ca fiind un briliant de/pe hârtie. Un prefăcut.
Ca să îi dea strălucire, chiar și primarul general al capitalei s-a hotărât să aplice o politică de umezire a briliantului, propunându-l drept ,,cetățean de onoare” al Bucureștiului pe fostul sicofant al Securității.
În analizarea sindromului impostorului, puteți folosi ce definiție vreți: ,,persoană care caute să înșele, profitând de necunoștința sau de buna credința a oamenilor, șarlatan, minicinos, prefăcut”. Nu o singură dată Isărescu a admis că își dorește o populație care să nu înțeleagă ce se întâmplă cu banii:
Abia acum s-a aflat teribilul secret al longevitatii lui Isarescu la BNR: ,,Populația nici nu trebuie sa fie educata financiar!”.
Am fost singurul jurnalist financiar care, în 2015, atunci când Isărescu turna șampanie la petrecerea chefliilor (relaxarea fiscală) – respectiv reducea rata de dobândă de politică monetară la minimul istoric de 1,75% și punea gaz peste focul ațâțat de maradonistul financiar Ponta (reducerea TVA – prea târzie și prea mare de la 24% la 19%) și am arătat că BNR a greșit sensul. A luat-o pe contrasens, reducând dobânzile în loc să le majoreze. Ceea ce a amplificat dezechilibrele economice.
Deasemenea am arătat repetat că BNR a acționat prea târziu și prea puțin în ceea ce privește majorarea ratelor de dobândă. Într-un târziu, BNR a majorat timid ratele de dobândă până la 2,5%, înainte de a opri ciclul de întărire a politicii moentare aici.
Economia s-a răzbunat, deficitul extern s-a majorat ca și deficitul fiscal, leu s-a depreciat, inflația s-a reinflamat, BNR persistând cronic în ratarea țintei de inflație – în esență – atingerea țintei de inflație fiind obiectivul fundamental al BNR. Până și Mugur Isărescu a admis că ratarea țintei de inflație (2,5%) în 2018 ar fi putut fi mai amplă dacă ,,nu ar fi avut noroc”. Norocul impostorului?
Acum, România are o rată a inflației de patru ori mai mare decât cea europeană, încă un argument al faptului că BNR a acționat prea târziu și prea puțin în ceea ce privește majorarea ratelor de dobândă. Dacă BNR ar fi ridicat dobânzile mai devreme ar fi netezit excesele guvernamentale (și nu ar fi contribuit) la criza bugetară și viitoare criză de monedă, acum, când economia încetinește.
Dacă BNR ar fi făcut asta, acum ar fi avut spațiu să reducă ratele de dobândă și să contribuie atunci când trebuie, la o creștere economică reală. Mai adaug faptul că deși BNR a lăsat dobânzile prea jos pentru prea mult timo ratele de dobândă din România sunt cele mai mari din Uniunea Europeană, ceea ce arată că în esență Isărescu se preface că face politică monetară, mecanismul de transmisie al politicii monetare fiind practic gripat. Ca nu cumva Isărescu să supere băncile. Încercați să luați un credit de 2000 de lei. Comisioanele de acordare și dobânzile depășesc 200 de lei, dobânzi efective de peste 10%. În timp ce depozitele sunt remunerate mizerabil.
Desigur, în 30 de ani de gubernator, Isărescu a mai învățat câte ceva despre politica monetară, dar nu a învățat cum și când trebuie să întărească/relaxeze politica monetară. Cum ar spune expresia favorită a academicianului Dăianu? O face pe dos. Când trebuie să o întărească el o relaxează, iar când trebuie să o relexeze, el o întărește (politica monetară). Este capcana în care s-a autobăgat Banca Națională.
Acum, când BCE a redus dobânzile, BNR nu are altă opțiune decât să facă ceea ce a făcut Banca Centrală Europeană și să se teamă de o apreciere excesivă a leului, care va face mai atractivă creditarea în valută, diminuând și mai mult mecanismele de transmise a politicii monetare a BNR. De altfel, orice apreciere excesivă este urmată de depreciere excesivă, atunci când criza se declanșează (țineți minute iulie 2007 când Euro-Leu s-a dus la 3,112, pentru ca în decembrie 2008 să ajungă la 4 lei iar în martie 2009, la 4,3 lei? Am înregistrat atunci, în 18 luni, o depreciere de 38% a leului față de Euro. De ce? Pentru că și în precedenta criză BNR a acționat prea târziu și prea puțin.
Iar Mugur Isărescu știe asta. Observați-l la fiecare declarație de după deciziile de non-politică monetară pe care le face la BNR: când e vorba de acționat prea târziu și prea puțin se bâlbâie, încurcă dobânda cu prețurile, amenință cu rate de dobândă de 25, ba chiar ajunge să pronunte cuvinte porcoase, inacceptabil pentru un academician de top: când a mai vorbit academicianul Isărescu de ,,curve” la BNR? Video, aici:

BNR ar trebui acum să reducă rata de dobândă pentru leu tocmai pentru a preveni aprecierea excesivă a leului. Doar că nu poate. Pe de-o parte că, așa cum se spune în fotbal, nu are spațiu, iar pe de altă parte pentru că o reducere a ratei de dobândă ar fi deasemenea pro-ciclică într-un moment în care finanțele parașutează bani (iresponsabil) în economie. Când se va manifesta criza mai profund în România, nici BNR și nici Ministerul de finanțe nu vor mai avea ce să facă. Data trecută când s-au pus într-o asemenea situație, au depreciat leul cu 38%, au majorat TVA-ul cu 5 puncte procentuale, au tăiat salariile cu 25% și au încercat să taie toate pensiile cu 10%.
Iar această capcană auto-creată de BNR ar fi putut fi evitată, pe de-o parte dacă BNR nu are fi acționat prea târziu, prea puțin, pe contrasens, într-un cuvânt prea ca la țară, iar pe de altă parte dacă Mugur Isărescu nu se opunea aderării României la Zona Euro, zonă în care am fi putut fi dacă în momentul cheie al acestui ciclu de expansiune economică (2015), Isărescu presa pentru adoptarea Euro în 2018 și nu pentru amanarea a la long, doar pentru a păstra beneficiile și conserva rețelele ,,oamenilor serioși”, care îl mai lasă un puc la BNR, tocmai pentru a nu îi păsa de economie, în beneficiul lor. Iar pentru oamenii serioși, apropos de o altă definiție a ,,impostorului”, cu toate eforturile lui Manole, care încearcă să se substituie guvernatorului Mugur Isărescu, el va rămâne, întotdeuana, doar Manole, cu pretenții de guvernator, mai puncteaza analistul Radu Teodor Soviani. (Sava N.).