Uncategorized

Cum a ajuns mafia italiana sa spele bani tocmai in Romania?/Evident, prin intermediul unor politicieni romani si a unor generali din serviciile de informatii

Published

7 ani ago

septembrie 11, 2019

La data de 06.09.2019, Sorina Ruxandra Matei publica pe blogul sau personal “CARACALUL ROMÂNIEI. EXCLUSIV. Generalul DGPI, număr 2 din MAI, demis după tragedia din Caracal, în afaceri în timp cu o serie de italieni şi cu cel care a fost condamnat că spăla banii organizaţei mafiote italiene “Cosa Nostra” în România”.

Majoritatea operaţiunilor de spălare a banilor “Cosa Nostra” s-au petrecut pe firme aflate la aceeaşi adresă: vizavi de sediul central al IGPR, colţ cu Secţia 6 de Poliţie din Bucureşti. Una dintre firme “selectează şi plasează forţă de muncă” în Italia, are pe faţadă un site care nu există şi îşi desfăşoară activitatea şi astăzi sub nasul autorităţilor

Generalul DGPI, asociat de-a lungul vremii cu italienii, s-a întâlnit neoficial şi cu “interlopul” Remus Rădoi înainte de tragedia din Caracal. MAI oferă detalii ale întâlnirii, DGPI spune că datele erau vechi şi cunoscute deja iar DGA se încurcă singură în calendarul audienţelor şefului DGA

Într-o precizare transmisă, DGA susţine că “domnul Remus Rădoi s-a prezentat la sediul DGA din București în data de 10.06.2019 (n.m. luni) și a solicitat audiență la conducerea unității. Chiar dacă în data respectivă nu era prevăzută zi de audiență, acesta a fost primit de directorul general al DGA“. Potrivit siteului DGA, directorul general Cătălin Alexandru Ioniţă, are prevăzute audienţe în prima miercuri lucrătoare din fiecare lună.

O serie de documente publice ale ANAF, o serie de date oficiale ale Registrului Comerţului şi din Monitorul Oficial al României îl arată pe generalul de brigadă al DGPI (al Direcţiei Generale de Protecţie Internă, serviciul secret al MAI), Nucu Gheorghe Marin, ajuns numărul 2 în MAI ca secretar de stat pe vremea lui Mihai Tudose şi eliberat din funcţie imediat după tragediile din Caracal, în relaţii de afaceri de-a lungul timpului cu o serie de italieni, printre care şi cu vestitul Sergio Pileri.

Sergio Pileri, partenerul din Holding Itala Internaţional SA al generalului DGPI, om de afaceri italian, a fost predat acum 5 ani de autorităţile române Italiei, şi a fost condamnat pe 31 ianuarie 2019, de Tribunale di Roma, la 5 ani de închisoare pentru tentativă la spălare de bani în celebrul proces “Ecorec- Tresoro di Ciancimino”.

Sergio Pileri a fost găsit vinovat alături de alţi asociaţi de-ai săi că a “reciclat” în România, prin afacerea Glina, o parte din marea avere a răposatului politician al organizaţiei mafiote “Cosa Nostra”, Don Vito Ciancimino, fostul primar al oraşului Palermo, primul politician italian condamnat pentru apartenenţă la Cosa Nostra.

Datele Registrului Comerţului şi Monitorului Oficial arată că generalul DGPI a fost în trecut administrator şi la o altă firmă, tot a italienilor, care avea printre acţionari chiar şi SC Agenda 21 SA, aceasta din urmă fiind una din societăţile importante investigate de procurorii italieni pe spălarea de bani în cazul Ciancimino- Cosa Nostra.

Şi asta nu e tot. Majoritatea firmelor italianului Pileri care au fost implicate în spălarea de bani a Cosa Nostra în România au avut “cartierul general” într-o clădire situată vizavi de sediul central al IGPR, colţ cu Secţia 6 de Poliţie din Bucureşti. Una dintre ele, care funcţionează şi astăzi în acelaşi loc, “selectează şi plasează forţă de muncă” în străinătate.

Generalul DGPI, Nucu Gheorghe Marin, considerat “un greu” al MAI şi DGPI a intrat în vizorul presei după ce a fost demis în urma tragediei din Caracal, controversatul Remus Rădoi dezvăluind că s-a întâlnit cu acesta înainte, într-o “audienţă”. Ministerul Afacerilor Interne precizează însă oficial că n-a fost vorba de nicio “audienţă”.

Generalul DGPI, Nucu Gheorghe Marin. Ba în afaceri, ba la DGPI

Nucu Gheorghe Marin (49 de ani), din Strehaia, Mehedinţi, este în prezent un general de brigadă cu o stea al MAI/DGPI, înaintat în grad în noiembrie 2018 de preşedintele Klaus Iohannis. Pe 1 decembrie 2017, acelaşi preşedinte l-a decorat cu “Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari”, pe Nucu Gheorghe Marin, cel care era atunci doar colonel DGPI, “în semn de apreciere pentru profesionalismul dovedit în îndepliniarea cu succes a misiunilor încredinţate”.

Absolvent al Facultăţii de Transporturi la Politehnica Bucureşti (1997) şi al Facultăţii de Drept (2006) la Universitatea Vasile Goldiş şi a două cursuri post universitare la Politehnică şi ASE de “Ştiinţa şi ingineria materialelor metalurgice” şi de Management/Marketing dar şi al Colegiului Naţional de Apărare (2004), Nucu Gheorghe Marin a fost luat de la DGPI şi numit pe 22 August 2017 secretar de stat în MAI, de către fostul premier Mihai Tudose, devenind practic omul 2 şi forte din MAI, mâna dreaptă a fostului ministru Carmen Dan, coordonând toate structurile ordine şi siguranţă publică din minister (Poliţia, Jandarmerie, Pompieri, DGPI), inclusiv în timpul protestului din 10 august. (link numire DGPI)

Însă o privire exhaustivă a CV-ului său public, coroborat cu datele ONRC şi Monitorului Oficial şi cele publice, arată că generalul DGPI a pendulat de-a lungul timpului între afaceri private şi munca de la stat de ofiţer de informaţii. Asftel, datele oficiale arată următoarele:

1992-1997. Nucu Gheorghe Marin intră în Ministerul de Interne pe funcţii de execuţie în cadrul structurii de informaţii şi protecţie internă, DGIPI.
1993. Nucu Gheorghe Marin intră în firma Lafip Impex SRL, înfiinţată în 1993 şi iese în august 1995. De-a lungul timpului îi are ca asociaţi pe cetăţenii italieni Varderio Enzo, Lafiosca Giuseppe, Lafiosca Salvatore, Horaţiu Panaitescu. Firma se ocupa de întreţinerea şi repararea autovehiculelor, arată Registrul Comerţului.
1998-2007. Nucu Gheorghe Marin ocupă funcţii de conducere la diferite instituţii/organizaţii publice sau private (profil tehnic, achiziţii).
1998. Nucu Gheorghe Marin deţine ca asociat şi ca administrator Marnus MGN EXIM SRL, devenită MGN Consulting SRL, devenită PICEI Consult SRL, societate de comerţ din care iese în mai 2006, renunţând atât la acţiuni cât şi la calitatea de administrator. Societatea este radiată în noiembrie 2015.
2001. Nucu Gheorghe Marin devine acţionar în SC Holding Itala International SA,fosta Itala SA, înfiinţată în 1994. Alături de el acţionari în firmă mai sunt: Sergio Pileri, cetăţean italian, Youssef Ali Hamed Gabr, cetăţean egiptean, SC Itala Intermed SRL deţinută tot de Sergio Pileri, SC General Consulting Company SRL, administrată de Canelli Pierluigi. Firma se ocupa de activităţi de servicii prestate întreprinderilor, arată Registrul Comerţului.
2002. Nucu Gheorghe Marin este administrator al SC Ecologica SA Băicoi, Prahova, înfiinţată în 2002.
Din societatea Ecologica SA fac parte: CJ Prahova, prin preşedinte Mircea Cosma, Consiliul Local Băicoi, SC Agenda 21 SA cu administrator Giuseppe Pileri, fratele lui Sergio Pileri, SC Informatica e Telematica SRL, SC Euroexpress SA. Alături de administratorul Nucu Gheorghe Marin, societatea mai este administră de: Riccardo Zingarelli, Gheorghe Simion Sârbu (director general SALUB SA Ploieşti), CJ Prahova, Consiliul Local Băicoi. Nucu Gheorghe Marin renunţă la administrarea SC Ecologica SA Băicoi la sfârşitul anului. Societatea se ocupa de colectarea deşeurilor nepericuloase, asanarea şi îndepărtarea gunoaielor, salubritate şi activităţi similare, arată Registrul Comerţului.
2002. Nucu Gheorghe Marin intră în CA al SC Solaris SA, societate înfiinţată în 1991 de fabricare a uleiurilor şi grăsimilor brute şi dizolvată, lichidată, radiată în 2008. Asociaţii de-a lungul timpului sunt: FPS, Aurel Ilinca, Hristudor Tutuianu, Tudor Elena, Elisabeta Mitroi, Mitroi Ştefan, potrivit Registrului Comerţului.
2006. Februarie. Nucu Gheorghe Marin fondează alături de tatăl său, Ion Marin, SC MGN Automobile SRL, unde devine şi admnistrator. Societatea cu sediul la domiciliu are ca principală activitate comerţul cu autovehicule. După decesul tatălui, în societate intră ulterior şi mama sa. În iulie 2008, Nucu Gheorghe Marin iese din societate cedând rudelor toate părţile sociale deţinute şi renunţând şi la calitatea de administrator.
2007. Nucu Gheorghe Marin ajunge în SC Unic System Security SRL, fondată în 2004, în locul tatălui său, Ion Marin, şi îi cesionează părţile sociale lui Mihai Sima, Nucu Gheorghe Marin ieşind din societate. Din firmă mai făceau parte: Mihai Sima, Traian Grigorescu şi Alcik Necati, Dogan Aydin, cetăţeni turci. Firma este radiată în 2016. Necati este un om de afaceri turc ce stă în România, proprietar de outleturi, magazine de îmbrăcăminte sau firmă de consultanţă alături de Dogan Aydin, apropiat de regimul Erdogan. Pe conturile de socializare, Alcik Necati se prezintă ca manager media (siteul Sozmedia), ca om de afaceri, trainer, ca manager UYAFA România, “expert de securitate”, lasă de înţeles că controlează firma de pază şi gardă Atman Protection SRL şi şi-a trecut locul de muncă la Agenţia Naţională Antidrog.
2008-2012. Nucu Gheorghe Marin revine în MAI şi ocupă funcţii de execuţie în cadrul structurii de informaţii şi protecţie internă, DGPI.
2008. Iulie. Nucu Gheorghe Marin iese din SC MGN Automobile SRL, societatea în care se ocupa cu comerţul cu autovehicule, firma rămânând rudelor sale, potrivit Registrului Comerţului.
2012-2015. Nucu Gheorghe Marin ocupă funcţii de conducere în cadrul Ministerului Economiei şi în cadrul Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti.
2014-2015. Nucu Gheorghe Marin este numit de ministrul Economiei în CA al Companiei Naţionale pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune (CNCIR) SA. (CNCIR este condusă de foarte mulţi ani de Ioana Timofte, nepoata abonată permanent la bani publici a fostului director SRI, Radu Timofte). Nucu Gheorghe Marin este numit de ministrul Economiei în Societatea Naţională a Sării SA.
2015-21 august 2017. Nucu Gheorghe Marin revine în MAI pe funcţii de conducere în cadrul structurii de informaţii şi protecţie internă, DGIPI/DGPI.
2016- 2017. Octombrie 2016, Tribunalul Bucureşti decide falimentul SC Holding Itala International SA, pe 20 Ianuarie 2017 Tribunalul radiază SC Holding Itala International SA din Registrul Comerţului Bucureşti, pe 2 Februarie 2017 societatea este constatată a fi radiată şi de ministerul de Finanţe, lichidator judiciar fiind BNS Insolvency IPURL.
Pe 9 iunie 2017 Nucu Gheorghe Marin comunică prin avocatul său instanţei Tribunalului Bucureşti prin întâmpinare, în procesul cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti/Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice care cerea creanţa de aproape 38.000 de euro de la firmă, că “nu a mai avut nici o legătură cu această societate mai bine de 14 ani, iar din raportul de activitate depus la dosarul de fond în data de 13.12.2016 de către practicianul în insolvenţă se poate observa faptul că acesta din urmă a specificat cum că participarea clientului său în societate era de 0,983%, acţionarul principal al firmei fiind pârâtul Pileri Sergio care avea o cotă de aproximativ 85,9%, avea calitate de administrator şi cel care lua deciziile în societate”. În procesul privind atragerea răspunderii privind intrarea în insolvenţă/faliment, Tribunalul respinge demersul Finanţelor Publice. La fel face şi Curtea de Apel Bucureşti pe 2 februarie 2018.
22 august 2017. Nucu Gheorghe Marin devine secretar de stat al MAI, numărul 2 şi “greul” Ministerului de Interne.
5 august 2019. Nucu Gheorghe Marin este eliberat din funcţia de secretar de stat al MAI, numărul 2 în Ministerul de Interne, pe fondul scandalului Caracal.

2014. România îl predă Italiei pe Sergio Pileri, partener de afaceri al generalului DGPI Nucu Gheorghe Marin în SC Holding Itala International SA şi fost partener în SC Ecologica SA

În august 2014, după insistenţele autorităţilor italiene şi în baza unui mandat european de arestare, DIICOT îi reţine şi Curtea de Apel Bucureşti îi arestează şi îi extrădează pe Sergio Pileri, partener al lui Nucu Gheorghe Marin în SC Holding Itala International SA şi fost partener în SC Ecologica SA, şi pe Victor Dombrovschi, în scandalul Glina- EcoMafia, pentru tentativă de spălare de bani în favoarea mafiei şi evaziune fiscală.

Autorităţile italiene suspectau demult că Pileri şi Dombrovschi sunt locotenenţii grupării din Cosa Nostra, coordonată de Massimo Ciancimino (foto dreapta), fiul lui Don Vito, primarul din Palermo, cel care s-ar afla în spatele firmelor care administrează groapa de gunoi Glina.

DIICOT şi DNA s-au ferit să investigheze cazul, DIICOT făcând la cererea italienilor doar o comisie rogatorie şi nişte sechestre pe acţiuni. Însă italienii, luând urma banilor şi coroborând totul cu interceptări, fotografii/filaje, tranzacţii şi alte probe, susţineau că tranzacţiile din circuitul şi labirintul financiar, evaluate la 100 de milioane de euro, sunt de fapt o reciclare/spălare de bani a averii lui Don Vito, lăsată moştenire lui Massimo, “comoară” pe care o tot căutau.

Precizam ca, ziarul Incisiv de Prahova a dezvaluit in repetate randuri, pe parcursul a trei ani de zile despre aceasta grupare de crima organizata.

https://www.incisivdeprahova.ro/2018/03/16/exclusivsri-afacerile-cu-italienii-si-rolul-important-jucat-de-catalin-popescu-directorul-fps-prahova-raportul-secret-intocmit-la-unitatea-29-sri-prahova-sectorul-b-biroul-10-indicativul-6987/

O cooperativă a hoţiei instituţionalizate – asta a fost o parte a SRI-ului incă de la fondare. Asta nu o spunem noi, ci rezultatul cercetărilor penale care au fost efectuate de-a lungul vremii in cazurile de mare corupţie a unor cadre superioare din SRI (Paltanea Corneliu, Bucur Daniel, Dumitrache Gheorghe, generalii EUGEN GRIGORESCU [1], OVIDIU SOARE [2], DUMITRU ZAMFIR, MARIN IONEL [3], PETRACHE CANDEA [4] si, capo dei capi, GIONI POPESCU etc.).

Printre aceştia, cel putin pana acum, bijuteria coroanei este, totusi, un mare mason, fostul şef al Inspectoratului pentru Apărarea Constituţiei şi Securitate Economică, generalul maior Ovidiu Soare (condamnat la 3 ani inchisoare cu suspendare). Daca va mai aduceti aminte, procesul acestuia s-a derulat, cumva, in paralel cu cel al defunctului Patriciu. Interconecţia dintre cei doi masoni are un punct de interferenţă, respectiv colonelul Păltanea Corneliu, unul dintre cei mai versaţi infractori din solda SRI, cu o imaginaţie penală absolut remarcabilă. Intreaga resursă de putere politică a lui Patriciu a plecat de la inhăţarea rafinăriilor din Prahova. SRI Prahova, unde a fost tartor Păltanea, a desfăşurat peste un deceniu un şir incredibil de manarii cu petrol, contrabandă, combinaţii cu arabi introduşi in mafia lemnului, cu ruşi, cu italieni in domeniul gunoaielor si pariurilor sportive, cu toate soiurile de bandiţi locali şi nu numai.

Sa reamintim, in treacat, ca in afacerile cu italienii, destul de complexe si extinse, un rol important l-a jucat Catalin Popescu, directorul FPS Prahova, care a realizat privatizarea SALUB, societate la care, dupa incheierea directoratului, a devenit membru in Consiliul de administratie. Dupa cum tot Catalin Popescu, de data aceasta consilier local, s-a autopropus in comisia de licitatie a concesionarii Hipodromului din Ploiesti, licitatie castigata de o firma asociata cu cea in spatiul careia, din Bucuresti, exista suspiciunea ca isi avea sediul firma lui Catalin Popescu. Ambele afaceri care au nascut controverse, neclarificate nici pana astazi: privatizarea Societatii Salub si concesionarea Hipodromului. Asta pentru ca, intamplator sau nu, in ambele cazuri apar si personaje cu biografii foarte acuzatoare, precum col. Corneliu Paltanea, fost sef al SRI Prahova, aflat acum in libertate si Sergio Pileri, om de afaceri italian, despre care presa romaneasca a scris in repetate randuri ca este pozitionat in centrul unei ample retele a lumii mafiote din acea tara. In treacat sa mai spunem ca firma lui Popescu, SUPER BET, a beneficiat de un contract de comodat de la ITALIA INTERMED, proprietatea fratilor Pileri, care, cu o alta firma – asociata cu compania “3 I”, tot a lor – a concesionat, cum va spuneam, Hipodromul.

Pe partea de gunoaie (gropi ecologice, colectare, reciclare), avem o increngatura stufoasa. Unul din personajele bizare este Victor Dombrovschi.

Plecat din țară între 1977-1994, a venit cu bani din Australia. A controlat Gaz Vest, care distribuia gaz (de la Romgaz) în 35 de localități. Un alt biznis de-al său a fost salubrizarea, asociat fiind cu frații Sergio și Giuseppe Pileri – cercetați în Palermo pentru asociere de tip mafiot și spălare de bani.

Pe de alta parte, dar în aceeasi ordine de idei, in perioada 1993-2001, Păltânea a acordat protecţie unor grupări infracţionale care traficau produse petroliere. Conform procurorilor, el a primit în schimb, de la Nan Octavian, directorul rafinăriei, produse petroliere în valoare de 5 miliarde de lei vechi şi sute de mii de dolari bani gheaţă. În afara afacerilor cu combustibili, Păltânea a mai fost implicat în ascultarea ilegală a unor oameni de afaceri, printre care şi Dinu Patriciu, a intervenit în dosare penale şi a fost acuzat că ar fi primit servicii turistice gratuite şi alte bunuri, în valoare de 20.000 de dolari, pentru a-l sprijini pe un cetăţean străin să fie numit într-o funcţie de consul onorific al României in Cipru.

Păltânea nu prea avea treaba cu SRI decat ca umbrela protectoare, 90% din activitate prestand-o in interesul personal si al grupurilor pe care le deservea. De altfel, in curtea unitatii erau numai autoturisme straine (si ca marca si ca nr. de inmatriculare, unele false, de nici dracu’ nu stia ce-i cu ele), iar un obisnuit al „casei” era un anume „George”, persoana civila, care intra cand dorea in sectie fara sa-l legitimeze cineva. Ca sa-si protejeze afacerile de subordonati, care – prin sursele secrete folosite mai dadeau peste vreo afacere urat mirositoare a lui Paltanea – pe notele lor informative Paltånea scria invariabil: NSI (adica „nu se implementeaza”, deci fara valoare, neimportanta). In acest fel, intreaga munca a unei armate de specialisti a fost valorificata in interes personal, legaturile lui cu mafia carburantilor din Ploiesti au prosperat, si dupa incheierea erei embargoului impus fostei Iugoslavii, perioada in care Paltånea l-a protejat pe unul dintre vatafii acestei mafii, Dragoman si a trait in concubinaj politic si interlop cu fostul ministru de Interne, George Ioan Danescu, presedintele de onoare al Republicii Ploiesti.

Ba, la un moment dat il impusese pe un anume ofiter loial lui, lt. col. Alexe Raul, ca adjunct al sefului Directiei de Supraveghere Operativa, vroia sa schimbe cu italienii sediul acoperit al Filajului din Bucuresti, pe un ofiter din unitate, mr. Soare Ion, il trimisese cu jumatate de norma pe la BAF Floresti, adica numai nenorociri.

Nici nu era prea greu sa procedeze asa atata timp cat isi alesese doi loctiitori pe cinste: col. Bucur Daniel, la fel de predispus la ilegalitati ca si el (condamnat pentru coruptie in acelasi lot) si pe cpt. Marin Constantin, astazi colonel in rezerva, fost sef al SRI Prahova, fost sef la SRI Dambovita, ales special de Păltânea pentru ca era „tamaie” la munca informativa, dar un bun executant, impecabil yesman, slugarnic, care il venera pur si simplu, nefiind de mirare ca si acum sa doarma cu poza lui Păltânea la capul patului.

Ba mai mult decåt atåt, si mai rau ca asta nu se poate, Paltånea a ajuns partenerul de afaceri la societatea Salub din Ploiesti, al lui Sergio Pileri, despre care exista o tona de rapoarte interne ale SRI. Fireste ca notele despre Pileri nu au fost valorificate niciodata, si pe ele apare rusinosul NSI.

Un asemenea raport a fost intocmit la data de 3 ianuarie 2001, la unitatea 29, Sectorul B, Biroul 10, indicativul 6987, sub numarul de inregistrare 00379/102, in care scrie ca Pilieri a fost actionar la societatea Holding Italia International. Scopul lui Pileri era sa identifice posibilitatea organizarii unei intålniri intre societatea italiana Lottomatica Int. Spa si premierul Romåniei, in scopul promovarii unui proiect de investitii in domeniul loteriei nationale. Pileri se lauda ca afacerea creaza „conditii de obtinere a unor fonduri necontrolabile de catre societatea civila si Parlament, ce pot fi folosite in domeniul operatiunilor speciale, din cadrul serviciilor de informatii, sugerånd ca in tara lui functioneaza de mult timp, acest sistem. A argumentat ca, pe aceeasi structura functioneaza sistemul jocurilor „Bingo”, ale caror fonduri negre au putut fi utilizate de autoritatile nationale de informatii si spionajul militar. Eforturile lui Pileri au esuat in 1999. Nota secreta SRI, ce dateaza din 2001, consemneaza urmatoarele: „Initiativa diplomatica a fost un esec, fapt pentru care, conducerea firmei Lottomatica a reluat demersurile de implementare a propriului proiect in Romånia, prin intermediul lui Sergio Pileri (…)”.

Conform destainuirilor lui Pileri, premierul „a dovedit reticenta la aceasta initiativa, afirmånd ca guvernarea CDR nu foloseste mijloacele guvernarii anterioare (PDSR) si nu agreaza promovarea unor proiecte care sa consolideze si mai tare pozitia fostilor comunisti si a exponentilor Securitatii ceausiste”. Nota se termina asa: „Despre italianul Sergio Pileri, activitatea sa in zona si preocuparile de interes cu relevanta pentru siguranta nationala, pe teritoriul tarii noastre, au fost solicitate date de interes de Diviziunea de Informatii a Municipiului Bucuresti, ofiter indicativ 8562”. De subliniat ca Pileri a fost carabinier, avea gradul de general in rezerva si a activat in cadrul Serviciului Italian de Spionaj Militar (SISMI).
La propunerea specialistilor care au intocmit nota, probabil cpt. Stefan Sorin, de a face un raport prin biroul I analiza-sinteza, colonelul Dumitrache a scris cu månuta lui: „Nu acum!”. In prima faza, cånd Paltånea era seful Sectiei SRI Prahova (avandu-i la mana pe prefecti si pe alti sefi din institutii), a dat ordin ca Pileri sa fie supravegheat fara incetare.

Mai mult, din vechea rețea pe Italia a lui Corneliu Paltanea facea parte și Silviu Dumitrache de la DGIPI, fiul col. SRI Dumitrache Gh și ginerele lui Luca Liviu.

Cum este posibil ca SILVIU DUMITRACHE , adjunctul și șeful protecției interne din DGIPI , ginerele unuia din exponenții falangei ruse in România, asociat al lui Sorin-ovidiu Vantu, cunoscutul lider Sindical Liviu Luca, mare evazionist și combinator , actualmente pușcăriaș, sa rămână in continuare la comanda DGIPI? îl recomanda oare faptul ca a fost dat afara de la ANI (când încerca sa între in SRI) din cauza de consum de substanțe “halucinogene” (chiar așteptam un punct de vedere al SRI pe acest caz) ? Sau faptul ca a fost anchetat și trimis in judecată de DNA pentru “probleme” la fondurile operative, împreuna cu toată conducerea de atunci a DGIPI ? Sau faptul ca a fost adus și promovat in DGIPI cât alții in 10 ani de cunoscutul MARCEL SANPETRU (condamnat la rându-i ptr diverse “giumbușlucuri “) prieten bun cu Gheorghe Dumitrache și finul acestuia Gheorghe Muscalu, chiar dacă fusese dat afara din Academia SRI ??? Cum este posibil: deci SRI te da afara pentru ca îți plac unele substanțe “halucinogene” însă DGIPI te ia de bun și te promovează ca pe Greuceanu in câțiva ani și te pune șef la Protecție Interna ???? Lupul paznic la oi ! Ministrul Fifor și alți factori de conducere din MAI știu asta sau se fac ca ploua, mai aveți nevoie cumva de serviciile lui Liviu Luca și filiera rusească ? Poate e timpul sa se facă in sfârșit curățenie !!! Ce a făcut protecția interna coordonata de acest personaj in cazul Caracal ??? Nu ar trebui sa răspundă și el ???

Bomba bombelor

Din „fetitele” duse la produs de Corneliu Paltanea în cabane de vânătoare în Munții Buzăului la partidele de vânătoare organizate pentru italieni, se numara Catalina Necsulescu (chiar amanta lui atunci, ofiter SRI si sotia altui ofiter SRI, sef sector “C” – Economic), Deaconu Dariana (cumnata procuroarei de la unitatea de elita a DNA ST Ploiesti, Deaconu Giluela) și fata avocatului Iovu.

In faza a doua, cånd Paltånea a trecut in rezerva, s-a multumit cu functia de director al lui Pileri, la firma Salub, achizitionata in conditii frauduloase iar loctiitorii si unii ofiteri ai sectiei Prahova au inchis ochii, cånd au primit pe „daiboj”, un set de laptopuri din måna italianului, cum ar fi cpt. Sorin Stefan sau loctiitorul Ciobanu Danut de la aceea vreme.

Nu suntem noi nici in masura, nici indreptatiti sa dam un verdict asupra existentei, si in prezent, a unor urmari ale activitatii fostului comandant Paltånea, cåt si a semintelor pe care le-a lasat sa germineze la DJI Prahova, cert este insa ca col. Marin Constantin – chiar mutat la Dambovita si ulterior pensionat– este inca marcat de „personalitatea” lui Paltanea si a ramas cu multe reflexe si ticuri de la el.

Esti tentat sa spui ca SRI –ul de acum este in mare parte diferit de cel al anilor ´90, dar cand vezi cazul Hexi Pharma (si Farma), rebranduirea SRI, achitiziile IT de la firmele lui Ghita Sebastian, iti dai seama ca oameni ca Soare s.a. au fost şi sunt incă mentori ai unora dintre „noii lupi” ai momentului. (Cristina T.).

[1] In septembrie 2008, magistratii ICCJ l-au condamnat la trei ani de inchisoare pe fostul general SRI Eugen Grigorescu (pentru abuz in serviciu in forma calificata si retinerea si distrugerea unor inscrisuri) in dosarul privind disparitia jurnalului disidentului Gheorghe Ursu, omorit in bataie de Securitate in anul 1985.

[2] In 04.02.2013, g-ral. brig. (r) Ovidiu Soare, fost şef al Inspectoratului pentru Apărarea Constituţiei şi Securitate Economică, a fost condamnat definitiv de ICCJ la trei ani închisoare cu suspendare, sub supraveghere, pentru corupţie.

[3] Fostii directori adjuncti ai SRI, generalii Ionel Marin si Dumitru Zamfir precum si maiorul Catalin Miu au fost condamnati in octombrie 2011 de ICCJ la un an de închisoare cu suspendare pentru fals în declaratii în dosarul privind închirierea si ulterior cumpararea ilegala a unor locuinte RA-APPS, la preturi subevaluate.

[4] Prin Decizia penală nr. 236 din 19.12. 2013, ICCJ l-a condamnat definitiv pe g-ral. brig. (r) PETRACHE CANDEA, fost şef al Corpului de Control din cadrul Serviciului Român de Informaţii pentru instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice şi instigare la infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, la doi ani inchisoare cu suspendare. Alături de acesta, aceeaşi pedeapsă au primit-o g-ral. brig. (r) ADRIAN BĂRBULESCU, locţiitor al şefului Corpului de control din SRI, col. (r) GEORGE ICLEANU, şi lt. col. (r) DUMITRU DĂNUŢ VLĂDICĂ, toţi din SRI, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie.

Uncategorized

Harponul ecografic clasic față de cel retractabil. Ce diferă, de fapt, între ele?

Published

o zi ago

iunie 25, 2026

Radu Livadariu

Harponul ecografic clasic față de cel retractabil. Ce diferă, de fapt, între ele

Cred că prima dată când am auzit cuvântul „harpon” într-un context medical, mi-am imaginat ceva masiv, cu cârlig și frânghie, ca în filmele cu balene. E o reacție pe care o au mulți pacienți când le explică medicul, înainte de o intervenție la sân, că se va folosi un harpon ghidat ecografic pentru a marca leziunea. Numele sperie, fără îndoială. În realitate, vorbim despre un firișor de metal mai subțire decât un fir de păr de cal, introdus printr-un ac, care îl ajută pe chirurg să găsească exact zona pe care trebuie să o îndepărteze.

Și aici începe povestea interesantă. Pentru că, deși ideea pare simplă, există mai multe tipuri de harpoane ecografice, iar diferența dintre ele poate schimba destul de mult experiența pacientei, precizia intervenției și chiar șansele ca operația să se desfășoare fără ajustări de moment. Cele două variante despre care se discută cel mai des în clinicile din România sunt harponul clasic și harponul retractabil.

Diferența dintre ele nu e doar tehnică. E o diferență care influențează direct ce se întâmplă în sala de operație, dar și ce simte pacienta înainte, în timpul și după procedură. Merită explicată cu calm.

La ce folosește, de fapt, un harpon ecografic

Înainte să intrăm în detalii, merită lămurit de ce e nevoie de un astfel de instrument. Foarte multe leziuni mamare descoperite prin ecografie sau mamografie nu se simt la palpare. Sunt mici, ascunse în țesutul glandular, uneori la doar câțiva milimetri ca dimensiune, iar chirurgul nu are cum să le localizeze doar cu mâna în timpul operației.

Dacă ar trebui să „caute” leziunea în țesut, ar îndepărta inutil mult material și ar putea să rateze exact zona suspectă. Aici intervine harponul. Procedura se numește reperaj preoperator, iar rolul ei e simplu de înțeles, chiar dacă tehnic e o intervenție de finețe.

Un medic radiolog, ajutat de un ecograf, introduce un ac subțire în sânul pacientei și ghidează vârful acului direct în leziune. Prin acel ac trece un fir metalic flexibil, cu un mic cârlig la capăt, care se desface în țesut și marchează punctul exact unde trebuie să intervină chirurgul. Acul se retrage, firul rămâne pe loc, iar pacienta merge la operație cu acel fir care iese vizibil prin piele.

Sună complicat, dar pentru cine a trecut prin asta, e o procedură de câteva minute, făcută cu anestezie locală, care de obicei nu doare mai mult decât o recoltare de sânge. Disconfortul vine mai degrabă din emoție, din așteptare, din ideea în sine. Tehnic, e o intervenție pe care radiologul o repetă de zeci, sute de ori, până ajunge să o execute aproape din reflex.

Harponul clasic, varianta cu care a început totul

Harponul clasic este, de fapt, designul original. A apărut prin anii ’80, când chirurgia conservatoare a sânului a început să câștige teren în fața mastectomiei. Era nevoie de o metodă prin care chirurgul să poată localiza exact tumora, fără să sacrifice țesut sănătos.

Soluția a fost un fir metalic cu cârlig la vârf, introdus prin ac sub control imagistic, care odată plasat nu mai poate fi repoziționat. Pare o limitare, și chiar este, dar ideea a funcționat suficient de bine cât să devină standardul global timp de decenii întregi.

Cum arată și cum se folosește

Firul are o formă specifică. Vârful e mai gros, ușor curbat, cu un mic spin care, odată desfăcut în țesut, se „agață” și nu mai iese decât prin tăiere chirurgicală. Restul firului e drept, suficient de flexibil cât să stea sub bandaj fără să incomodeze, dar destul de ferm cât să nu se îndoaie aiurea. Capătul liber rămâne afară din piele, lung de câțiva centimetri, ca un fir de undiță bine fixat.

Radiologul introduce acul prin care va trece harponul direct în leziune, sub ghidaj ecografic, deci vede în timp real unde ajunge vârful. Când e mulțumit de poziție, eliberează firul. Acel mic cârlig se desface, prinde țesutul din jur și fixează harponul ferm pe loc.

Dacă plasarea a fost bună, problema e rezolvată. Pacienta se duce în sala de operație, chirurgul urmărește firul din exterior spre interior, ajunge la cârlig, scoate leziunea împreună cu firul, și gata. Sună mai mecanic decât e în realitate, dar logica e cam asta.

Limita care contează cel mai mult

Aici e însă elementul cheie. Harponul clasic, odată desfăcut, nu mai poate fi tras înapoi. Cârligul s-a prins în țesut, e o ancoră, exact ca în original. Dacă, după ce a fost eliberat, radiologul constată că poziția nu e ideală, opțiunile sunt limitate.

Fie se acceptă plasarea așa cum e și se compensează în sala de operație printr-o excizie mai largă, fie se introduce un al doilea harpon. Niciuna dintre variante nu e ideală. Prima înseamnă mai mult țesut sacrificat, a doua înseamnă mai mult disconfort pentru pacientă.

În practică, radiologii experimentați nimeresc bine din prima încercare, mai ales dacă leziunea e clar vizibilă ecografic. Dar țesutul mamar e moale, alunecă, se deformează sub presiunea acului, iar uneori, oricât de bine ai țintit, vârful poate să „fugă” cu câțiva milimetri în momentul în care eliberezi cârligul. Cu un harpon clasic, asta înseamnă că trebuie să faci compromisuri.

Harponul retractabil, o evoluție logică

Harponul retractabil rezolvă exact această problemă. Designul lui pare un detaliu mic, dar diferența pe care o face e majoră. Cârligul de la vârf nu se desface definitiv la prima eliberare.

Se poate desface, se poate verifica poziția, iar dacă plasarea nu e perfectă, se poate trage înapoi în ac, se repoziționează acul, și se eliberează din nou cârligul în noua poziție. E ca și cum ai avea o a doua, a treia, a patra șansă de a țintui exact unde trebuie. Un confort tehnic enorm pentru radiolog, și mai ales pentru pacientă.

Cum funcționează mecanismul

Diferența constă în modul în care cârligul e construit. La harponul clasic, vârful e un sistem de tip „umbrelă inversă”, care odată ieșit din ac se deschide și nu se mai închide. La harponul retractabil, sistemul e gândit altfel.

Cârligul are o memorie de formă specifică. Fie e dintr-un aliaj de nitinol, un material cu proprietăți remarcabile de revenire la forma inițială, fie e construit cu un mecanism mecanic care permite revenirea în poziția închisă atunci când e tras înapoi în canula acului. Subtilitatea inginerească face toată diferența clinică.

Practic, radiologul vede pe ecran unde a ajuns vârful. Eliberează cârligul. Se uită încă o dată. Dacă e mulțumit, lasă acolo. Dacă nu, trage firul ușor înapoi, cârligul intră la loc în ac, repoziționează acul, și încearcă din nou. E o flexibilitate care, în mâini bune, poate face diferența între o plasare bună și una excelentă.

Pentru ce tipuri de leziuni se preferă

Harponul retractabil e deosebit de util când leziunea e mică, când se află într-o zonă greu accesibilă, sau când există mai multe formațiuni apropiate care trebuie localizate cu precizie. La leziunile sub un centimetru, unde fiecare milimetru contează, posibilitatea de a corecta plasarea fără să mai introduci un al doilea ac e un avantaj clar.

La fel, la pacientele cu sâni mai voluminoși sau cu țesut mamar dens, unde acul tinde să se devieze ușor la trecerea prin straturi diferite, posibilitatea de retractare e binevenită. Există și situații în care medicul vrea să fie absolut sigur că vârful e exact în centrul leziunii și nu la marginea ei.

Cu un harpon clasic, dacă ai nimerit la margine, asta e. Cu unul retractabil, ai loc de manevră. Iar uneori, mai ales în chirurgia oncologică, acea diferență de câțiva milimetri se traduce în alegeri terapeutice mai bune.

Comparație directă, fără idealizări

După ce am descris ambele variante, hai să le punem una lângă alta. Pentru că niciuna nu e perfectă și fiecare are loc în practica medicală modernă. E important să nu cădem în capcana de a crede că tehnologia mai nouă e automat și mai bună pentru toți.

Precizia finală a plasării

În mod realist, ambele tipuri de harpon pot fi plasate cu precizie excelentă, mai ales dacă radiologul are experiență. Diferența nu apare neapărat în mâinile unui specialist foarte bun și pe leziuni mari, ușor vizibile. Apare în cazurile dificile.

Acolo unde leziunea e mică, unde imaginea ecografică nu e foarte clară, unde țesutul e dens, harponul retractabil oferă acea posibilitate de ajustare care reduce riscul unei plasări suboptimale. Statistic, în clinicile care folosesc ambele tipuri, rata de „re-plasări” sau de complicații intraoperatorii legate de poziționarea greșită e mai mică în cazul harpoanelor retractabile.

Nu uriaș mai mică, dar destul cât să justifice diferența de preț pentru anumite cazuri. Și uneori, în chirurgia mamară, o diferență de câteva procente la nivel de precizie chiar contează.

Confortul pacientei

Aici lucrurile devin interesante. La nivel de senzație imediată, pacienta nu simte diferența dintre cele două tipuri. Acul e același, anestezia e aceeași, procedura durează cam la fel.

Diferența apare în lanțul evenimentelor. Cu un harpon clasic, dacă prima plasare nu e ideală, e posibil să fie nevoie de un al doilea ac, ceea ce înseamnă mai mult disconfort. Cu unul retractabil, totul se rezolvă cu o singură intrare, oricâte ajustări ar fi nevoie.

În plus, în sala de operație, dacă harponul a fost plasat suboptimal cu varianta clasică, chirurgul poate fi nevoit să facă o incizie mai mare sau să îndepărteze mai mult țesut decât ar fi vrut. Asta înseamnă cicatrice mai vizibilă, recuperare mai lungă, uneori chiar nevoia unei intervenții estetice ulterioare. Harponul retractabil reduce probabilitatea acestor scenarii.

Costuri și disponibilitate

Și aici e partea mai puțin romantică. Harponul retractabil costă mai mult. Diferența nu e enormă, dar e suficient cât să nu fie disponibil în toate clinicile.

În spitalele publice, varianta clasică e încă standardul, pentru că e mai ieftină, mai bine cunoscută și suficientă în majoritatea cazurilor. În clinicile private, în special în centrele specializate în patologie mamară, harponul retractabil e tot mai des prima alegere, pentru că rezultatele justifică investiția.

Disponibilitatea variază și în funcție de oraș. În centrele universitare mari, ai acces la ambele variante. În orașe mai mici, s-ar putea să găsești doar varianta clasică, fie din motive de cost, fie pentru că furnizorii nu au în stoc varianta retractabilă în mod constant.

Cum decide medicul ce tip să folosească

Decizia nu e neapărat a pacientei și nici nu ar trebui să fie, pentru că presupune o evaluare tehnică pe care doar specialistul o poate face corect. Dar e bine să știi după ce criterii se face alegerea, ca să poți avea o conversație informată cu medicul tău.

În general, harponul clasic e suficient pentru leziuni clare, bine vizibile, cu dimensiuni de peste un centimetru, în zone accesibile. E o opțiune solidă, dovedită, cu rezultate excelente în mâinile experimentate. Nu e o variantă „depășită”, e pur și simplu varianta standard pentru situații standard.

Harponul retractabil intră în calcul când leziunea e mică, când e în apropierea peretelui toracic sau a glandei axilare, când există multiple leziuni care trebuie localizate, sau când istoricul pacientei sugerează că o intervenție cât mai precisă va influența rezultatul oncologic și estetic pe termen lung. E o alegere pe care medicii o fac din considerente clinice, nu din „preferință personală”.

Există și o componentă de experiență a operatorului. Un radiolog obișnuit cu varianta retractabilă va alege probabil acest tip de câte ori e posibil, pentru că îi oferă mai mult control. Unul obișnuit cu varianta clasică și care nimerește bine din prima e foarte posibil să spună că nu are nevoie de varianta retractabilă pentru cazurile lui obișnuite. Ambele abordări sunt valide.

Ce să întrebi înainte de procedură

Dacă urmează să faci un reperaj cu harpon, sunt câteva întrebări care merită puse. Nu pentru a contesta deciziile medicului, ci pentru a înțelege ce urmează să ți se întâmple.

În primul rând, întreabă ce tip de harpon se va folosi și de ce. Răspunsul îți va da o idee despre cât de detaliată e abordarea. Un medic care îți explică limpede de ce a ales o variantă sau alta arată că s-a gândit la cazul tău în particular, nu că aplică o procedură standard fără diferențiere.

Apoi, întreabă cât durează intervalul dintre reperaj și operație. În mod ideal, plasarea harponului se face cu câteva ore înainte de operație, în aceeași zi, pentru a minimiza riscul ca firul să se deplaseze. Dacă există o pauză mai lungă, e bine să întrebi ce măsuri se iau pentru a preveni migrarea harponului.

Dacă ești emotivă față de procedură, nu ezita să spui. Medicii și asistentele de la imagistică sunt obișnuiți cu pacienți speriați, vor lua câteva minute în plus să explice fiecare pas, să te calmeze, să te ajute să te relaxezi. E mult mai bine să intri liniștită decât crispată.

Centrele din România unde se face procedura

În România, reperajul preoperator cu harpon ghidat ecografic se face în mai multe centre, atât publice cât și private. Spitalele universitare din București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara au departamente de imagistică senologică unde procedura e parte din rutina zilnică.

În București, există mai multe clinici private care oferă acest serviciu, cu echipamente moderne și ambele tipuri de harpoane disponibile. În zona Transilvaniei, în special pentru paciente care caută o opțiune dedicată, există centre specializate în imagistică mamară unde procedura e tratată cu atenția cuvenită.

Un astfel de centru, cu experiență consistentă pe procedurile de reperaj preoperator, oferă serviciul de harpon ecografic Cluj, cu echipă formată din radiologi specializați în patologie mamară. Pentru pacientele din Cluj și din împrejurimi, accesul la o astfel de procedură într-un cadru dedicat poate face diferența în experiența generală, mai ales atunci când există preferințe legate de tipul de harpon folosit sau când cazul necesită o abordare ceva mai elaborată decât rutina obișnuită.

În orașele mai mici, situația variază. Sunt locuri unde procedura se face doar în spital, ca parte a circuitului oncologic, fără opțiunea unei programări individuale. Asta nu e neapărat un lucru rău, dar înseamnă că flexibilitatea privind data, ora sau alegerea radiologului e mai redusă.

Pentru cazurile mai complicate, mulți pacienți optează totuși să meargă într-un centru mai mare, unde experiența echipei și diversitatea de tehnici disponibile compensează deplasarea. E o investiție de timp și uneori de bani, dar pentru o procedură care influențează rezultatul final al operației, merită să o cântărești bine.

Cum a evoluat tehnica de-a lungul anilor

E interesant să privești puțin în istorie, pentru că ajută să înțelegi de ce harpoanele actuale arată așa cum arată. Primele tentative de localizare a leziunilor non-palpabile, prin anii ’70, foloseau pur și simplu carbon sau colorant injectat în țesut.

Funcționa, dar nu prea precis, iar colorantul tindea să se răspândească și să creeze confuzie pentru chirurg. Soluțiile alternative erau departe de ideal, iar nevoia unui marker mai stabil a devenit evidentă.

Apoi a apărut ideea firului metalic, propusă de mai mulți cercetători aproape simultan. Au existat designuri diferite, unele cu cârlig simplu, altele cu cârlig dublu sau triplu. Varianta care a rămas cel mai mult în uz e cea cu un singur cârlig, suficient de robust cât să nu iasă, dar suficient de mic cât să nu rupă țesutul când e scos chirurgical.

Trecerea la harpoanele retractabile a venit ca răspuns la frustrările radiologilor care, după zeci de proceduri, au observat că o parte semnificativă din cazurile dificile ar fi beneficiat de posibilitatea de repoziționare. Primele variante au apărut la începutul anilor 2000 și s-au îmbunătățit constant în ultimii douăzeci de ani.

Astăzi, harpoanele retractabile moderne au mecanisme aproape impecabile, cu cârlige care se deschid și se închid de zeci de ori fără să își piardă forma. În paralel, au apărut și alte tehnici de localizare. Sunt acum disponibile metode bazate pe semințe radioactive, marker magnetici sau dispozitive cu radiofrecvență, care nu mai au fir extern și permit plasarea cu zile sau săptămâni înainte de operație.

Aceste alternative nu înlocuiesc complet harponul, dar oferă opțiuni suplimentare pentru cazuri specifice. În România, ele sunt încă rare, dar e probabil să se extindă în următorii ani, pe măsură ce devin mai accesibile economic.

Ce se întâmplă după operație

Un detaliu pe care multă lume îl ignoră e că firul harponului, indiferent dacă a fost clasic sau retractabil, e scos integral împreună cu țesutul îndepărtat. Adică nu rămâne nimic înăuntru, nici fragmente metalice, nici resturi de mecanism.

Tot ce a fost introdus iese în piesa operatorie, care apoi merge la analiza anatomopatologică. Asta înseamnă că nu există efecte pe termen lung legate de harponul în sine. Cicatricea de la locul unde a intrat firul prin piele e minusculă, de obicei se vindecă fără urmă vizibilă.

Singurul lucru care rămâne e cicatricea operatorie, care nu ține de harpon, ci de incizia chirurgicală. Recuperarea după operație depinde de tipul intervenției, de mărimea zonei îndepărtate și de starea generală a pacientei.

Harponul, ca instrument, nu prelungește recuperarea. Dimpotrivă, când e bine plasat, contribuie la o operație mai precisă, deci la o vindecare mai rapidă și la un rezultat estetic mai bun. Asta e, în fond, scopul lui.

O alegere care se face cu calm, nu cu spaimă

Diferența dintre harponul clasic și cel retractabil nu e o chestiune de „mai bun” sau „mai prost”. E o chestiune de potrivire între unealtă și situație.

În multe cazuri, varianta clasică e perfectă, face exact ce trebuie să facă, nu are sens să folosești ceva mai scump și mai complex pentru un caz simplu. În alte cazuri, varianta retractabilă chiar contează, chiar îmbunătățește rezultatul, chiar reduce stresul tehnic al procedurii.

Ce contează cu adevărat e să ai încredere în echipa care îți face procedura. Un radiolog bun cu un harpon clasic va obține rezultate mai bune decât un radiolog mediu cu un harpon retractabil. Tehnologia ajută, dar nu înlocuiește experiența și atenția.

Așa că, dacă urmează să treci prin asta, întreabă, informează-te, dar acordă încredere oamenilor care fac asta zi de zi. Procedura în sine, oricât de stresantă pare la început, e un pas mic și concret către o operație mai bună și o vindecare mai rapidă.

Câteva lucruri care nu apar în pliante

Aș vrea să spun câteva observații care nu sunt scrise nicăieri în mod oficial, dar care contează pentru cine trece prin asta. Mai întâi, ia pe cineva cu tine la procedură. Nu pentru că ai nevoie de ajutor fizic, ci pentru că, după ce iese, te-ai putea bucura să ai o mână de ținut și pe cineva care îți povestește ceva absurd ca să îți dea capul peste cap într-o direcție mai veselă.

Pe urmă, nu te uita la harpon înainte. Sau uită-te, dacă ești genul care vrea să știe exact ce intră în corpul tău. Dar dacă ești emotivă, ține minte că dimensiunea reală e mult mai mică decât pare în poze. E un fir, nu un harpon de balenă. Cuvântul e mai impresionant decât obiectul.

Nu transforma așteptarea în spirală. Între programarea reperajului și operația în sine sunt uneori câteva ore, alteori o noapte. E timpul în care mintea poate să iasă la plimbare în direcții urâte. Încearcă să o ții ocupată cu altceva, o carte, un film prost, o conversație cu cineva care îți face bine.

Procedura medicală e o chestiune de minute. Restul timpului e despre tine și despre cum alegi să îl ocupi. Iar întrebarea aparent tehnică despre harponul clasic față de cel retractabil se topește, în final, într-o singură idee mai simplă, că o echipă bună cu unelte potrivite face treabă bună, indiferent de marca dispozitivului.

Uncategorized

Samsung colaborează cu Warner Bros. Pictures și DC Studios pentru a oferi fanilor experiențe legate de „Supergirl”

Published

3 zile ago

iunie 24, 2026

b2bseo

Parteneriatul aduce mult-așteptata aventură de vară în Samsung Art Store și în cadrul unor evenimente selectate, pentru a susține lansarea globală a filmului

București, 24 iunie 2026 – Samsung Electronics Co., Ltd. a anunțat astăzi un parteneriat global cu Warner Bros. Pictures și DC Studios pentru a marca lansarea în cinematografe, pe 24 iunie, a noii aventuri epice cu supereroi din această vară, „Supergirl”. Prin intermediul acestui parteneriat, Samsung aduce fanii mai aproape de film prin intermediul platformei Samsung Art Store, printr-o tombolă pentru un televizor Samsung Micro RGB realizată în colaborare cu retailerul de electronice Best Buy, precum și prin experiențe selecte organizate în SUA și Marea Britanie pentru a susține lansarea sa globală.

„Divizia de display-uri a Samsung a fost modelată de mult timp de modul în care oamenii interacționează cu filmele, sportul, jocurile și arta”, a declarat Hun Lee, Vicepreședinte Executiv al diviziei Visual Display (VD) din cadrul Samsung Electronics. „Prin acest parteneriat cu Warner Bros. Pictures și DC Studios, reunim lumea vizuală captivantă și intergalactică a filmului «Supergirl» cu experiențele vizuale îndrăznețe oferite de Samsung în confortul casei.”

Samsung Art Store, platforma de artă digitală de top de pe televizoarele Samsung Art TV, le oferă utilizatorilor o nouă modalitate de a descoperi arta inspirată de DC acasă, printr-o colecție „Supergirl” disponibilă pentru o perioadă limitată, până pe 8 martie 2027. Cu 15 opere de artă digitală exclusive de la DC Comics, colecția dă viață moștenirii din benzile desenate a personajului pe întreaga gamă extinsă de televizoare Samsung Art TV din 2026.

În SUA, Samsung și Best Buy lansează o tombolă „Supergirl” în peste 600 de magazine Best Buy participante la nivel național, în perioada 22 iunie – 19 iulie. Conținut special „Supergirl” va rula pe ecranele televizoarelor Samsung Micro RGB din fiecare magazin, unde redarea precisă a culorilor va dezvălui un mesaj ascuns pe care fanii îl pot folosi ca parolă pentru a debloca participări suplimentare la tombolă.

Ca parte a turneului mondial de presă al filmului, pop-up-ul „Supergirl Rest Stop” de la Phonica Records din Londra, organizat pe 20 iunie, a prezentat gamele de televizoare și de sisteme audio pentru casă Samsung 2026 în spații inspirate de film, inclusiv dormitorul lui Supergirl, nava lui Kara, stația de autobuz intergalactică și barul spațial.

„Lumea vizuală captivantă pe care Craig Gillespie și echipele sale o aduc la viață în «Supergirl» este diferită de orice am văzut până acum în Universul DC, iar Samsung, prin intermediul inovatorului său Art Store, le oferă consumatorilor tehnologia sa unică pentru a le oferi această experiență pe ecranele lor”, a declarat Julie Moore, Head of Global Brand Partnerships la Warner Bros. Pictures. „După ce am colaborat cu ei la «Superman», eram nerăbdători să lucrăm din nou cu ei pentru a vedea cât de strălucitoare va fi experiența lor cu «Supergirl», iar ei s-au ridicat la înălțimea așteptărilor.”

În calitate de lider mondial pe piața televizoarelor de 20 de ani consecutivi, Samsung continuă să activeze în domeniile filmului, comerțului cu amănuntul și divertismentului la domiciliu pentru a conecta publicul cu poveștile pe care le urmărește pe ecran.

Pentru mai multe informații, vizitați www.samsung.com.

Uncategorized

Samsung The Movingstyle: ecranul care merge acolo unde mergi tu

Published

5 zile ago

iunie 22, 2026

b2bseo

Ecranul QHD tactil și portabil de 27 inch redefinește experiența de vizionare la tine acasă, fiind detașabil, wireless și personalizabil cu inteligența artificială

București, 22 iunie 2026 – Samsung Electronics Co., Ltd. aduce în prim-plan The Movingstyle (LSM7F), ecranul smart portabil care schimbă modul în care ne raportăm la spațiul din jurul nostru. Conceput pentru utilizatorii care nu vor să fie limitați de o priză sau de un perete, The Movingstyle combină rezoluția QHD, interacțiunea tactilă intuitivă și o baterie internă cu autonomie de până la 3 ore, totul într-un design subțire de 21.9 mm, gata să se adapteze oricărui moment al zilei și oricărui spațiu, fie că vorbim despre living, dormitor, balcon sau terasă.

Un ecran conceput pentru libertate totală de mișcare

The Movingstyle poate fi scos din suport printr-o simplă apăsare de buton și transportat oriunde datorită mânerului integrat pe spatele ecranului. Fără stand, panoul cântărește doar 5,2 kg, ceea ce face din mobilitate o experiență cu adevărat lipsită de efort. Suportul de podea cu roți ascunse asigură mobilitate ușoară prin casă, fără efort, iar suportul integrat funcționează simultan ca mâner și ca picior de masă cu unghi reglabil. Prin Full Motion Support, ecranul poate fi înclinat cu ±35°, rotit cu ±30°, pivotat cu ±90° și reglat pe înălțime cu până la 23 cm, astfel încât unghiul perfect există întotdeauna, indiferent unde l-ai așezat.

Conectat la tot ce contează

Ecranul tactil permite navigare directă cu vârful degetelor și afișează telecomanda virtuală on-screen pentru control simplificat. Prin Connect Flexibility, utilizatorii pot oglindi conținut de pe smartphone sau tabletă prin USB-C sau HDMI cu suport tactil complet, iar Storage Share permite transferul conținutului multimedia stocat pe dispozitivele Galaxy. Google Cast și Apple AirPlay sunt integrate nativ pentru streaming wireless direct din aplicațiile preferate, iar conectivitatea Wi-Fi 5 și Bluetooth 5.3 completează un ecosistem gata de utilizare imediată, fără cabluri inutile. Camera opțională Slim-Fit se conectează wireless pentru apeluri video FHD și monitorizare smart home prin SmartThings, iar comenzile vocale Bixby asigură control hands-free. One UI Tizen, sistemul de operare al The Movingstyle, beneficiază de actualizări de sistem pentru până la șapte ani.

Performanță pentru gaming și conținut dinamic

Dincolo de vizionarea pasivă, The Movingstyle este pregătit și pentru sesiuni de gaming. Auto Game Mode (ALLM) detectează automat consola sau PC-ul conectat și optimizează instantaneu setările de imagine, în timp ce Motion Xcelerator 120Hz reduce blurul de mișcare pentru o acțiune fluidă. Funcții precum Game Bar, Super Ultra Wide Game View și Mini Map Zoom oferă control suplimentar asupra experienței de joc, indiferent dacă preferi titluri competitive sau sesiuni relaxate.

Un ecran cu personalitate proprie

Procesorul NQ4 AI Gen2 livrează rezoluție QHD (2560 x 1440) la 120 Hz, optimizare automată a imaginii prin AI Picture și o gamă de tehnologii dedicate calității vizuale, printre care Micro Dimming Pro, Color Booster Pro, Real Depth Enhancer și suport HDR10+ Adaptive. La capitolul sunet, sistemul de 10W pe 2 canale cu Dolby Atmos este completat de Object Tracking Sound Lite și Adaptive Sound Pro, pentru o experiență audio care se adaptează automat conținutului redat. Prin Art Store, utilizatorii pot afișa 3.500 de opere de artă din galerii și muzee de renume mondial. Cu Generative Wallpaper, AI-ul generează imagini unice pornind de la cuvinte cheie alese de utilizator, transformând ecranul într-o extensie a propriei personalități. Daily Board activează widgeturi utile precum vreme, știri, memo-uri, chiar și când ecranul este oprit, iar Samsung Daily+ reunește aplicații de sănătate, fitness, karaoke și control SmartThings într-un singur loc accesibil.

The Movingstyle vine, de asemenea, cu o serie de funcții de accesibilitate menite să îl facă prietenos pentru cât mai mulți utilizatori, de la subtitrări audio și mărire de imagine, până la suport pentru limbaj al semnelor și control adaptat persoanelor cu mobilitate redusă.

The Movingstyle este disponibil în dimensiunea de 27 inch pe https://www.samsung.com/ro/movable-screens/the-movingstyle/lsm7f-27-inch-ue27lsm7faxxxh/.

Pentru mai multe informații, vizitați www.samsung.com/ro.