Attila Bertici nu va mai merge cu fiul său (care nu poate lipsi atât de mult), ci de data asta cu soția, Kinga, iar obiectivul principal este Oimiakon, cea mai rece așezare din lume. Nu vor folosi Loganul vechi, ci un Duster nou, Diesel 1,5 dCi, la care se vor face câteva modificări.
De ce este atât de periculos
Oimiakon (Оймяко́н) este un sat de 500-600 de oameni și se află în cea mai mare regiune a Rusiei, Iakuția, sau ”Respublika Sakha”, cum i se spune oficial. Iakuția este uriașă, suprafața fiind de 3 milioane kmp, de 12 ori peste România. Populația este de numai un milion de locuitori, așezările sunt rare, iar clima, extrem de dură.
În Yakuția au fost deportați de-a lungul ultimelor patru secole mulți disidenți, regiunea fiind un fel de ”închisoare fără uși” și fără ziduri din cauza munților, mlaștinilor, gheții și taigalei siberiene. Este una dintre cele mai izolate regiuni din lume.
Oimiakon, pe harta Eurasiei
Cel mai mare oraș este Iakuțk, aproape 300.000 de locuitori, locul fiind celebru pentru clădirile pe piloni, construite astfel pentru a nu se prăbuși când solul înghețat (permafrostul) se topește.
Iakuția este celebră pentru frigul extrem, iar două sate sunt considerate cele mai reci așezări umane din lume: Oimiakon și Verhoiansk.
Cum a fost vremea în Oimiakon între 15 și 29 noiembrie 2019 (sursa – ogimet)
Oimiakon este polul mondial al frigului, cu temperaturi care au scăzut și sub -70 de grade C. Recordul oficial de -68 de grade este din 1933, iar în 1926 s-au înregistrat -71 de grade, dar măsurătoarea este sub semnul îndoielii. Se estimează că în văile din jur s-au înregistrat și – 82 de grade Celsius. Pe de altă parte, vara maximele trec de 30 grade în cele 3 luni calde.
Oimiakon a devenit un loc al turismului extrem, de la an la an se organizează tot mai multe excursii cu jeep-urile din Iakuțk, dar prețurile pot ajunge la 5.000 de dolari pentru o excursie de opt zile în care este vizitat și orașul Magadan.
”Cea mai periculoasă porțiune va fi între Iakuțk și Oimiakon fiindcă nu există asfalt, drumul este îngust, vom traversa 100 km pe râuri înghețate și va fi lumină doar 2-3 ore/zi. Drumul este mai circulat iarna când este înghețat, fiindcă pot trece și camioanele pentru a duce alimente și combustibil către satele îndepărate”, spune Bertici Attila. Dacă totul merge bine vor ajunge la ”polul Frigului în primele zile din ianuarie.
Cel mai grav scenariu pe acel drum este dacă se oprește mașina, fiindcă viața noastră depinde de mașină în condițiile în care nu există semnal la telefon și nici nu se pot face reparații la – 50 de grade. ”Ne bazăm pe alte mașini care vor trece pe acolo. Norocul nostru este că rușii chiar sar să ajute, am constatat asta și data trecută când am fost la Vladivostok, chiar și noi ne-am oprit să ajutăm pe alții”.
Foarte grav este dacă mașina se oprește noaptea, când este și mai frig. ”Noi ne vom pregăti și pentru situații de genul ăsta, vom lua lemne să facem un foc, dar ar trebui să rezistăm câteva ore până dimineață pe frigul acela”. Dacă în restul Rusiei, pe drumurile bune se pot face și peste 1.000 km/zi, între Iakuțk și Oimiakon nu ai cum să faci mai mult de 400 km și vor căuta cazare la localnici într-unul dintre satele de pe drum. Soluția de rezerva este dormitul în mașină, iar pentru asta și-au cumpărat geci speciale pentru temperaturi extreme.
Într-unul dintre vlog-urile de pe YouTube, Bertici admite că expediția este foarte riscantă, că îi este frică și că cel mai ”negru” scenariu ar putea fi decesul. ”Oricând se poate întâmpla să murim, și să nu vă gândiți că din cauza frigului sau că nu am fi pregătiți (…) Este o expediție extremă care ne va căli”, spunea Bertici. El a explicat și de ce au ales să meargă doar ei doi: ar fi fost prea riscant să mai pună și alți oameni în pericol într-o aventură așa de riscantă.
În ianuarie, la Oimiakon temperatura medie este de -47 și în cele mai reci zile minima scade sub -60 și maxima nu trece de -55. O dată la câțiva ani un val de aer ceva mai cald face ca maximele să ajungă ziua la -25 de grade, dar vorbim doar de o excepție.
Pentru a rezista la temperaturile incredibil de scăzute, pe Duster va fi pus la Novosibirsk un sistem de încălzire auxiliară de la Webasto, un ”sirocou” așa cum i se spune popular. Practic, un astfel de sistem are ca scop încălzirea rapidă a motorului și a lichidului de răcire pentru a produce aer cald în habitaclu. Sistemul folosește carburantul din rezervor. Toată operațiunea costă peste 2.500 de euro. ”La Novosibirsk vom sta 4-5 zile, ne va fi montat un sistem care va încălzi rezervorul mașinii, filtrul de motorină, combustibilul și echipamentele de alimentare ale mașinii plus că vom izola și termic mașina”.
Expediția va avea 25.000 km și va dura 40-50 de zile pentru că traseul nu va fi cel mai scurt, ci va avea multe ”divagații”. Pe scurt traseul este Satu Mare – Lvov – Kiev – Cernobâl (Ucraina) – Togliatti – Samara – Ufa (Rusia) – Astana – Pavlodar (Kazahstan) – Novosibirsk – Krasnoiarsk – Irkuțk – Ulan Ude – Iakuțk – Oimiakon – Iakuțk – Novosibirsk – Ekaterinburg – Perm – Iaroslav – Moscova – Vilnius – Varșovia – Satu Mare.
În Rusia drumurile sunt bune și se pot face mulți km într-o zi, spune Attila Bertici. ”Între orașele mari sunt cam 1.000 km, drumurile sunt bune, sunt foarte late, au două benzi pe sens și nu prea treci prin localități. Drumurile sunt foarte bune până la Iakuțk, nu sunt gropi și sunt și camioane care merg cu 120 – 130 km/h”, spune șeful expediției.
Dieselul costă echivalentul a 2,7 lei în Siberia și 3,2 lei în partea europeană a Rusiei. Bertici spune că în acea parte a Siberiei nu prea se găsește benzină de calitate, în schimb motorina este foarte bună și se găsește și un sortiment care rezistă până la – 80 de grade.
Cum a fost vremea la Oimiakon în ianuarie 2019 (sursa tutiempo.net) În cea de-a patra coloană, notată cu Tm, se găsesc minimele fiecărei zile
În Siberia sunt multe benzinării stil ”gheretă” unde este o doamnă și o pompă, dar chiar și acolo se putea plăti contactless, cu cardul. ”Vom avea cu noi canistre de 50 de litri, pentru că nu știi niciodată ce se poate întâmpla și rezerva este importantă”.
Costurile totale ale expediției sunt de peste 14.000 de euro, o parte acoperite din sponsorizări.
